Categories
Am testat. Recomand? Teatru și Filme

Cum este la cursurile de teatru Arthesium

De aproape 3 luni fac cursurile de teatru ale trupei Arthesium. Nu este ceva ce mi-am dorit toată viața să fac și nici vreun talent minune cu care m-am trezit cântând la duș. Este o chemare cumva inspirată de alții. Ceva de care nu știam că am nevoie, dar mă bucur că m-am apucat.

Categories
Teatru și Filme

Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald | Crimele lui Grindelwald | Recenzie

Voiam sa vad Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald cam de cand am aflat ca o sa apara. Adica de cand am vazut primul film din serie, adica in urma cu vreo doi ani. Si am ajuns sa il vad în noiembrie. Si am venit aici sa imi dau cu parerea, ca si asa nu am scris nimic de cateva saptamani.

Așa că dragii mei, fără a da spoilere, permiteți să raportez! Am să încep cu ce nu mi-a plăcut, ca de obicei, ca să  terminăm cu plusurile, să nu plecați de aici posomorâți.

Categories
Corlicisime

In brațele unei cărți – colțul de citit

Mi-am propus în urmă cu mai bine de un an de zile să îmi amenajez colțul de citit. Și încă nu am reușit nici în sfântă zi de azi. M-am tot uitat prin magazine la mobiă și accesorii, am tot făcut planuri și mi-am tot promis că le pun în practică. Degeaba. nimic nu am făcut!

Așa că azi am intrat frumos pe favi.ro, motor de căutare pentru piese de mobilier, să văd cam ce aș putea face cu ideile mele. M-am uitat după fotolii, rafturi, pături și pernuțe. Partea faină la motorul ăsta este că are mai multe site-uri de profil. Așa că în loc să cauți de exemplu o masă pe inima ta pe 20 de pagini diferite, intri aici, îți setezi filtrele și dai click pe ce se pupă cu nevoile tale.

Categories
Corlicisime

Doamne Doamne

Am ochii închiși. În stânga mea e un pat, între perete și sobă. Primul loc in care îmi amintesc să fi dormit vreodată. Deasupra creștetului meu, in stânga ușii, o icoană. Genul de icoană cu suport de candelă. O candelă mică de tot. Care nu se stinge niciodată.

Lumina candelei este reflectată de icoană. Stau în genunchi cu mânuțele împreunate în rugăciune. Așa că nu văd chipul blând care mă ascultă din imagine. Undeva lângă mine, o voce blândă îmi șoptește versurile și-mi mai unește cu răbdare gesturile.

Și repet după ea:

– Înger îngerașul meu… Ce mi te-a dat Dumnezeu…

Nu prea știu cine este “Înger îngerașul meu” ăsta, dar clar mi l-a dat Doamne Doamne. Că mă iubește. El iubește pe toată lumea. Mi-a zis mie Mamaie, când mă învăța rugăciunea . Iar dacă ea zice așa, sigur e adevărat. Sunt singura ei nepoată și nu m-ar minți.

Tot de la ea am învățat că e păcat să coși Duminica, sau să faci treabă prin casă. Că e zi de odihnă și trebuie respectată.

Mamaie nu a spus niciodată că Doamne Doamne urăște pe cineva. El iubea pe toată lumea.

Și în mintea mea, încă de la anii ăia, El este iubire.

Am învățat după aia că Biblia, că religie. Nu știu cât după aia. Mamaie s-a stins înainte să învăț treburile astea. Și sunt momente in care încă îi simt iubirea. Iar amintirile despre ea sunt lumină. Ba încă simt cumva căldura candelei pe frunte scriind asta.

Așa că nu știu voi in ce credeți. Sau in cine. Nu sunt o persoană religioasă. Sau habotnică.

Dar dacă Dumnezeu există, nu ne judecă. Ci ne iubește. Mi-a zis mie Mamaie…

Categories
Corlicisime

De ce ai avea nevoie de un fotograf de botez?

Știți vârsta aia la care toți prietenii caută fotografi profesioniști pentru nuntă, butez și cumetrie, biserică, nași, restaurante și accesorii din tul, în timp ce tu treci un râu de munte în picioarele goale și te întrebi de unde să strângi bani pentru următoarea aventură?

Ei bine, dragii mei, s-a întâmplat! M-a ajuns din urmă! Am trecut de nivelul 1, reprezentat de nunți și am trecut la următorul, botezurile. Deși sunt genul de om cu super puțini prieteni (îi număr lejer pe degetele de la o mână) invitațiile astea apar din pământ, din iarbă verde. Deși nu mă omor după evenimentele astea pompoase, există oameni pentru care chiar mă bucur din toată inima și alături de care vreau să fiu în ziua aia specială. Chiar mă bucură entuziasmul din jurul unui astfel de eveniment, mămicuțele care fac ședințe foto de maternitate, emoțiile pentru o nouă viață care urmează să fie sărbătorită.

Categories
Corlicisime

Despre VIA și despre cât este de important să știi că nu ești singur

VIA este prima aplicaţie mobilă destinată tinerilor adulţi afectaţi de cancer din România. Funcționează ca o platformă de socializare, destinată supraviețuitorilor și bolnavilor cu vârste cuprinse între 19 și 39 de ani.

Mi se pare demențial că există așa ceva și la noi, pentru că prin intermediul ei oamenii nu se vor mai simți singuri. În orice boală, fie că este vorba de cancer, depresie sau o simplă răceală, cel mai important este să simți că cineva îți este alături și că te înțelege. Ajută foarte mult să vorbești cu oameni de vârste apropiate care au trecut prin același iad, să știi că nimeni nu îți subestimează suferința, că există undeva un umăr pe care să plângi.

Categories
Corlicind prin lume - călătorii

O zi prin ploaie, la Balcik

Sâmbătă, 1 iulie, m-am plimbat prin Balcik, pe la Castelul Reginei, am mâncat la Ferma de Midii din Dalboka și m-a plouat „în unghi drept” la Cap Kaliakra.

Am ajuns la Castelul Reginei Maria din Balcik pe o ploaie răcoroasă, tomnatică și am pășit dincolo de poarta mare după o poză de grup, făcută ușor zgribuliți, sub umbrele. Aflat pe plajă, unde țărmul întâlnește marea și separat de ea doar printr-o faleză îngustă, Castelul impresionează în primul rând prin modestie. Din nu știu ce motive mă așteptam la o clădire înaltă, impunătoare, de zeci de etaje maiestuase. Am găsit în schimb un ansamblu format din mai multe clădiri înșirate pe marginea apei.

Am fost, desigur, prin Grădina Botanică cea plină de cactuși de toate mărimile, unii cu flori imense iar alții mici, mititei, că abia îi vedeai în ghivecele lor micuțe.

Partea cea mai tare a turului a fost degustarea de vinuri. Doamna care a făcut prezentarea știe ceva română și a expus totul superb! Încă a făcut și niște glume, care mie mi-au părut super haioase. Nu știu dacă bulgarii au expresii asemănătoare cu ale noastre sau a prins ea ceva de la românii care au vizitat castelul, că glumele nu erau bancuri, ci ironii sau expresii cu subînțeles. De vinuri nu mai zic! Au fost delicioase.

A urmat vizita la Ferma de Midii de la Dalboka, unde am stat ceva să ne aducă comanda, deși fusese comunicată de câteva ore bune, de când eram încă la Castel. Dar pentru că am fost o gașcă de oameni veseli și sociabili am încercat să nu ne lăsăm prea tare afectați de asta și am profitat de timpul de așteptare să ne mai cunoaștem între noi.

Poze mâncării nu am avut răbdare să fac. Dar a avut amica mea. Așa că azi avem fotografie culinară marca Denisa. Și să știți că deși am avut nevoie de ceva răbdare să ne fie servite, preparatele au fost delicioase. Cel puțin la masa noastră. Și să știți că au fost și relativ ieftine. Am dat 6 Leva pe o supă de midii, 8 pe o tocană de midii cu mămăliguță și ciuperci și vreo 3 pe băutură. Adică vreo 40 RON, zic eu. Supa măricică, tocana medie așa ca „volum”. Dar eu mă satur repele, sunt un metru și-un sfert de șnițel de om.

Am plecat de acolo prin ceva ce a început cu o burniță și s-a transformat în ploaie torențială către autocare, urmând să ajungem la cap Kaliakra. Acu`, nu știu dacă a fost datorită mâncării sau ne-a prins bine să fim făcuți ciuciulete, că am ajuns acolo mai comunicativi și mai destinși.

Ba încă am făcut poze cu vreo doi colegi de drum, iar un băiat ne-a ținut umbrela. Căci da, Potopul se oprise când am ajuns dar s-a pornit iar când eram printre ruine și ploua, din cauza vântului, în unghi drept. Și nu exagerez de nici o culoare, am ajuns la adăpost murați, cu umbrele și pelerine zburate de pe noi. Și da, a fost ca în cele mai ale naibii Legi ale lui Murphy. S-a oprit fix când plecam.

Bineînțeles, ca să fie treaba treabă, am ajuns în București mai târziu ca de obicei. Ghda noastră a fost super drăguță și a rugat șoferul autocarului să mai facă niște opriri, în afară de cele clasice spre punctul final al excursiei, la retragere. Așa că unii dintre noi au fost lăsați cât mai aproape de casă în acest fel. Dintre ceilalți, 4 (printre care eu) am fost luați cu mașina chiar de ghidă. Pentru restul s-a făcut apel la restul grupului și s-au găsit șoferi voluntari. În felul ăsta foarte puțini au fost nevoiți să ia un autobuz de noapte sau un taxi.

Recomand excursia în Bulgaria, dacă sunteți ca mine și nu aveți mașină personală sau dacă vreți să cunoașteți oameni noi. Castelul Reginei este superb, iar Cap Kaliakra la fel. Cel puțin pe vreme din aia mentolată, cum am prins noi. Cred că-i frumos și pe soare. Poate puțin mai aglomerat.N-aș ști să vă spun.

Am mers, ca de obicei, cu Hai să socializăm! Ocazie cu care tocmai mi-am adus aminte că vreau să vă povestesc despre excursia în Delta Dunării și de Ciucaș. Stați pe aproape!

Categories
Am testat. Recomand?

Am testat Schauma Nature Moments – Indonesian Coconut Water and Lotus Flower

Am primit produsele Schauma Nature Moments – Indonesian Coconut Water and Lotus Flower, șamponul și balsamul, undeva pe 18 mai. Mă înscrisesem undeva pe la începutul lunii în campanie. Vă puteți înscrie și voi pentru a testa produse aici.

Categories
Teatru și Filme

Book club | Clubul femeilor dezlănțuite

Am ajuns marți la Book Club – Clubul femeilor dezlănțuite invitată de Andreea de pe bloguluneicinefile.ro. Vizionarea de presă a fost în Afi Palace, la Cinema City desigur. Filmul este adus la noi de Vertical Entertainment și a avut parte de o mini petrecere de lansare, la care s-a băut șampanie, s-au facut multe poze și s-au primit cadouțe de la Elefant.

Povestea

Book Club spune povestea a patru prietene. Diane (Diane Keaton) a rămas văduvă după 40 de ani de căsătorie iar fetele ei o tratează de parcă ar fi cu vreo 100 de ani mai bătrână. Jane (Jane Fonda) se bucură de partenerul ei fără nicio obligație, are o afacere de succes și este probabil cea mai rebelă dintre cele 4. Sharon (Candice Bergen) încă se luptă să treacă peste un divorț de zeci de ani, iar căsătoria lui Carol (Mary Steenburgen) se află într-o criză după 35 de ani. Ele se văd lunar să discute despre câte o carte. Acesta este un ritual care le-a ținut laolaltă toată viața.

Categories
Teatru și Filme

Love is a gift – o piesă în care protagoniști au fost cursanții Teen Media Academy

Am mers la două piese de teatru ale cursanților Teen Media Academy. La prima, Nopți albe in Cospadac, am fost în urmă cu aproape două luni. La a doua, Love is a gift, în urmă cu aproape o lună. Ambele s-au jucat la Cafeneaua Artiștilor. Un loc foarte romantic, cochet, cu o ciocolată caldă foarte bună, în care ți se presară inimioare.

Am ajuns la invitația colegei mele, Mădălina, care a urmat cursurile Academiei și a apărut, desigur, în cele două piese, alături de un alt coleg de birou. Azi vă vorbesc despre a doua pentru că mie, personal, mi-a plăcut cel mai mult.