Categories
Corlicisime

Pot, deci ajut

Am aflat prin intermediul băieților de la e-Advertising de o fetiță, Ana Maria, care are nevoie de un transplant mai rar întâlnit, de intestin. În urma unei simple lovituri la abdomen, micuța domnișoară, de numai 13 ani, a făcut infarct mezenteric, o complicație greu și de pronunțat, darămite de trăit cu ea! După 4 operații, a rămas cu mai puțin de 12 cm de intestin subțire. Când mă gândesc la faptul că eu văd luminița de la capătul tunelului la o simplă răceală, îmi dau seama cât de greu trebuie să fie pentru fată să lupte cu așa ceva.

Pentru transplantul intestinal ar fi nevoie de 132,815 euro. Foarte puțini pe lângă cei câțiva donați de mine. Dar mi-am făcut și v-am făcut o promisiune: că voi dona puțin, oricât voi putea, pentru fiecare caz pe care aleg să îl prezint pe blog.  Pentru că vreau să prezint aici numai cazuri care mă impresionează cu adevărat, și nu am de gând să cer ajutorul pentru așa ceva, fără să îl ofer pe al meu.

Ajut, pentru că pot. Pentru că și eu am fost ajutată în momente cheie ale vieții, de oameni care nu mă cunoșteau mai deloc. Și mulțumesc ajutând mai departe, cu gesturi mărunte, dar care, sper eu, vor conta.

Și scriu despre ajutor, pentru că sper că, cine știe, se va găsi cineva care poate ajuta mai mult ca mine, sau poate veți scrie și voi, pentru ca acest caz să devină cât mai cunoscut, și, puțin câte puțin, să ajutăm fata să trăiască.

Sau poate nu o să fac nici o diferență, și sunt doar un suflet visător…

Categories
Uncategorized

Eu și parfumurile

Povestea mea cu parfumurile este una destul de ciudată…pentru alții! În ultima vreme nu prea mi-am cumpărat așa ceva, pentru că în zilele obișnuite „port” deodorant, și uit să mă dau cu parfum. Ar fi cazul să îmi iau unul nou, totuși…

De obicei, îmi iau parfumurile din magazin, ca să știu ce iau. Sau din catalog, dar atunci iau parfumuri pe care le-am încercat de la prietene, și știu cum vor mirosi pe mine. Nu de alta, dar parfumurile își schimbă ușor izul în combinație cu mirosul corpului, și capătă o nuanță personală. Nu pe toată lumea, ce e drept. Dar pe unele persoane parfumurile se personalizează total. Mama folosea un parfum, în urmă cu vreo 5 ani, și nu realiza nimeni cu ce este dată. Iar când a spus prietenelor numele parfumului, nu le venea să creadă, pentru că îl foloseau și ele, dar nu se vedea că este același. Așa că alesul din catalog e cam riscant dacă nu știi cu ce ai de-a face.

Am văzut că, mai nou, există site-uri de parfumuri online. Pentru asta, iarăși, cred că ai nevoie de cunoștințe formidabile în ale parfumurilor, să le ai cu firmele, și să le înțelegi descrierile. Mai greu…nu sunt eu fata care să aibă idee cam cum miroase fiecare parfum. La mine, cu cât e mai dulce, cu atât mai bine! Dar nu dulceața aia care îți face greață când te apropii. Îmi plac notele ceva mai surprinzătoare. Dulci și proaspete sau citrice în același timp. Trebuie să îl miros și să mă surprindă! Ori pe net, mai greu așa ceva!

De aia cumpăr eu numai farduri online…acolo sunt tot felul de păreri, clienții explică cu ce este diferit produsul față de descriere, cum îl folosesc, cât rezistă, și ai o idee. Site-uri cu parfumuri nu am găsit, să facă așa ceva. Totuși, am mirosit parfumul unei prietene mai deunăzi, și chiar mi-a plăcut maxim: dulce și surprinzător era…sper să nu uit să întreb numele…

Categories
Corlicisime

Boboaca de ieri…

Povestea intrării mele în viața de boboacă o știți. Azi,  boboaca merge înainte, cu masterul DLSC! Am avut o tentativă eșuată anul trecut, la UniBuc…nu am chef să povestesc…

Am să vă spun ce plăcere mi-a făcut mie să studiez la STI.

Nu a trebuit să cumpăr cine știe ce cărți costisitoare, și am avut puține materii care pentru mine necesitau toceală. În mare parte, am făcut cursuri practice. La greu. Teme peste teme peste teme. Atât de multe, că la un moment dat, mama nu mai credea că eu chiar stau la tradus. Și, în timp ce foști colegi de liceu o dădeau pe MemoPlus, eu mă duceam cu ceva cursuri prinse din clasă, ceva de prin teme, și ceva recapitulări. Nu am fost eu de nota 10, dar de un 7, 8 acolo, am rezistat.

Ce am învățat în 3 ani de facultă?

–> Dacă trăiești cu visul studenției din filme și povești cu învățat în noaptea dinaintea examenului, stai acasă! Facultatea este mai mult de atât! Cel puțin dacă nu o faci de formă.

–> Faza cu chiulangeala nu prea ține! Dacă știi că te duce tavanul, mai bine ai face să fii la cursuri, că nu știi niciodată ce prinzi din zbor. Plus că nu o să înțelegi nimic, niciodată din cursuri de la colegi, mai bine decât din clasă.

–> Privește lumea prin ochii celorlalți, dar nu te lăsa dus de ea. Celalți văd materiile altfel decât tine. Ceea ce li se pare greu îți poate părea ușor, și invers. Așa că ține cont de sfaturi, dar nu te speria aiurea, și, mai important, nu te culca pe o ureche pentru simplul motiv că alții au trecut, au avut cine știe ce subiecte, sau că ai auzit tu că au trecut ușor. Înțelegeți unde bat!

–> Chiar și pentru o persoană singuratică, munca în echipă poate fi o plăcere. Încearcă să te împrietenești cu oameni care te completează. Eu de exemplu, aveam Lupul, cu viziunea ei practică, ce mergea unsă la creativitatea mea.

–> Cel mai important? Nu te lăsa! La început, totul pare greu! Țin minte cum mă gândeam o vreme că ar fi trebuit să dau la inginerie. :))) După primele cursuri exclusiv în engleză și franceză, ajungeam la cămin ruptă! Am avut și o să am și profesori severi…dar ne vor binele! Cel puțin profii de unde mă duc eu.

Și mai important, dar nu este ceva ce am învățat, ci o părere personală: dacă vă dați seama că ceva nu e de voi, mai bine renunțați, înainte să vă amărâti făcând ceva ce nu vă place nici în cele mai bune momente. Asta nu înseamnă să renunți, înseamnă să descoperi că ceva nu este de tine, și să ai curajul să o iei de la capăt. Nu a fost cazul meu, dar știu pe cineva care a mers până la capăt, doar pentru că începuse. Nu e plăcut să urmărești fenomenul!

În încheiere, țin să spun că azi mi-am pus dosarul la master, mă bucur că în sfârșit s-a concretizat treaba, și dacă nu îmi țineți pumni, aaaaoleu! Nici nu vreau să mă gândesc!

Categories
Mă inspiră

Suntem ceea ce mâncăm?

Suntem ceea ce mâncăm? Așa spun unii!

Vorbeam pe Blog Event despre aparențe date de kilogramele în plus, și expuneam presiunea la care supunem oamenii doar pentru că arată într-un anumit fel. Este un subiect la care sunt foarte sensibilă. Am avut ceva kilograme în plus. Doar vreo 12, cât să îmi deformeze armonia corpului. Cât cineva care m-a cunoscut la majoratul unei prietene să nu mă recunoască 3 ani mai târziu, la o nuntă. Așa se îngrasă corpul meu. Ciudat și diform.

Și stau să mă gândesc. Oare cum s-a ajuns acolo? Oare  fost bunica, pentru care un copil sănătos era rotund? Să fi fost dulciurile? Să fi fost faptul că mâncam tâmpenii la TV? Oare m-am trezit într-o dimineață și am realizat că sunt dolofană?

Am urmărit vara trecută, pe youtube, Revoluția Culinară a lui Jamie Oliver. Problema americană o înțeleg. Dar noi unde greșim? Românii știu să gătească, nu? Sau devenim și noi la fel de legați de fenomenul fast food? Devine mâncarea nesănătoasă mai ieftină și mai practică decât gătitul oare?

Stau și mă gândesc la cam cât de prost stau oamenii ăia la capitolul hrană sănătoasă, dacă tocana sau sosurile gătite acasă, atât de blamate la noi, deja sunt un pas în față. Și mă gândesc la viteza cu care ne îndreptăm spre acceași situație. În orașele mici nu se vede, dar în București, când dai iama la Mac ziua în amiaza mare și e plin, te trec fiori!

Care ar fi soluția totuși? Cel mai probabil, să ne educăm copii, să le arătăm pe ăia de la la televizor care nu vor să mănânce brocolli și spanac și să le explicăm că de fapt legumele fac bine. Să îi luăm în bucătărie când gătim, să se joace de-a marii bucătari. Știu, vă veți gândi că sunt mică, nu am copii, ce știu eu? Ei bine, am avut de-a face cu vecinuțele mele, de când aveau 5, respectiv 6 anișori, până la vreo 11 și 12. Și știu cât de încântat este un copil căruia îi dai încredere de om mare! Și mai știu că va mânca ceva ce înainte nu îi plăcea, pentru că este mândru de munca proprie.

Adulților nu mai avem ce le face. Adulții îți trântesc un „Sănătatea mea, ce-ți pasă?”, un „Așa și?” sau tradiționalul „O viață am, trebuie să o trăiesc la maxim!” și aia e! Copii trebuie să trăiască sănătos. Trebuie duși la Mac răruț, iar jucăriile trebuie să le aibă de oriunde altundeva numai de la Happy Meal nu!

Dar nu depinde de mine. Nu am copii, și nici nu voi avea curând! Eu sunt doar mesagerul…

Categories
Corlicisime

La mulți ani Never Spoiled Enough!

Andreea, o bloggăriță pasionată de make-up, împlinește un anișor de când a pornit Never Spoiled Enough! Și în loc să primească tot felul de cadouri, așa cum este firesc, oferă! Produse de la Make up Shop ( al cărui mare fană și clientă devotată am devenit de nici o săptămână), Genutze.ro și chiar câteva surprize din colecția personală, noi nouțe, cumpărate tocmai pentru că știe că sunt cititoare care le doresc și nu le pot avea. Foarte drăguț, nu credeți? De când a anunțat că sărbătorește, numai concursuri pe acolo!

Apoi, Andreuța dragă, ce să mai zic? Să ne citim cu bine la 10 ani, poate 20 chiar!

Categories
Corlicisime

Tu cum alegi un produs IT?

Salutare, sunt Husdup Florin și astăzi am plăcerea de a scrie pe acest blog.

Pentru unii din noi alegerea unui produs IT este o decizie relativ dificilă, dar mulți alții se aruncă cu capul înainte la cumpărat ce-au găsit prima dată sau la ce le recomandă tipul care lucrează la magazinul IT pentru a scăpa de stoc.
M-a chemat multă lume ”să văd ce are” un anumit produs, dar abea după ce l-au cumpărat și am observat că vânzătorii de la magazinele IT, dacă te văd necunoscător, profită. Te iau de prost. Îți dau produsele de care vor să scape, îți bagă în cap 3 termeni tehnici și îți ridică în slăvi produsul pentru a te convine să cumperi.
Eu spun că dacă ești nepriceput, cel mai bine este să apelezi la un prieten, sau un prieten al prietenului, care să îți recomande ceva și în care să ai încredere.
Dacă totuși vrei tu să alegi singur ce cumperi, trebuie să ai o idee despre care sunt criteriile de alegere unui produs. În primul și în primul rând, trebuie să te gândești la ce îl vei utiliza. Spre exemplu, dacă vrei un laptop, trebuie să știi ce vei face cu el dinainte: te vei juca pe el, îl vei folosi la editare grafică/video, îl vei folosi doar pentru messenger/facebook?
Dacă îl folosești doar pentru messenger/facebook de exemplu, nu are rost să dai o groază de bani pe cel mai performant laptop de pe piață pentru că oricum nu-l vei folosi la capacitate maximă. Un alt criteriu de alegere este desigur prețul. Toți (sau aproape toți) avem de obicei un buget limitat în care trebuie să ne încadrăm și de obicei facem compromisuri, mulțumindu-ne și cu puțin.
Eu vă recomand ca înainte de achiziționare, să citiți păreri ale altor utilizatori, review-uri de pe site-uri profesionale, sau să mergeți la prieteni care poate au produsul respectiv, cereți-i păreri și vedeți și voi cum se comportă, dacă vă place sau nu.
În concluzie, recomand cumpărarea produsului în funcție de necesități și aplelați pe cât posibil la recomandări de la prieteni pricepuți, iar dacă vreți să cumpărați singuri, informați-vă despre calitatea produsului de la cei care îl dețin deja, din review-uri, etc.
Categories
Guest Posts

Analiza SEO si monitorizare pe WordPress

Articolul “Analiza SEO si monitorizare pe WordPress” are ca subiect analiza seo a unui blog pe platforma wordpress si voi prezenta cateva plugin-uri pentru wordpress seo.

In primul rand eu cred ca toti bloggerii care folosesc wordpress ar trebui sa foloseasca automat plugin-ul WordPress SEO by Yoast, pentru a putea seta usor si corect cuvintul/cuvintele cheie, titlul SEO si meta-descrierea. Apoi acestia ar trebui sa treaca la lucruri mult mai seriaose, cum ar fi:  SEO Rank Reporter  !

Un plugin care se ocupa cu monitorizarea cuvintelor cheie pe care bloggerul doreste sa se pozitioneze in paginile de rezultate ale motoarelor de cautare (Google). Odata setate cuvintele cheie, plugin-ul ofera două optiuni pentru setarea URL-ului ce urmeaza a fi monitorizat: automat (preluarea articolului cu cel mai mare potențial de poziționare) sau setarea manuală a URL-ului preferat, plugin-ul oferă informatii despre pozitia curenta a cuvantului cheie, schimbari de pozitie, URL-ul cu care s-a pozitionat blogul, numar de vizite pe URL și data vizitelor.

Alt plugin care merita folosit, daca consideri ca te descurci la nivel mediu pe partea de SEO este SEO Content Control, mie unul mi se pare mai complex si mai greu de folosit de catre un amator seo, acest plugin este util pentru gestionarea continutului de pe blog: articole, pagini de categorii si tag-uri, din punct de vedere al modului in care acestea sunt afisate in paginile de rezultate ale motoarelor de cautare, in special Google: Meta Titles si Meta Descriptions pentru pagini si articole, descrieri pentru categorii si tag-uri.

Si ultimul plugin care ar trebui sa fie folosit de un blogger pe wordpress este Clicky– un plugin care preia o parte din elementele Google Analytics, dar ofera si cateva informatii suplimentare, in timp real:

  • identificarea tipului de continut cu care utilizatorii interactionează în timp real,
  • identificarea link-urilor care aduc vizitatori pe site în timp real si a link-urilor trimise în timp real (IBL+OBL),
  • analiza cuvintelor cheie prin care utilizatorii ajung la site,
  • analiza orelor la care cititorii intra pe blog pentru identificare timpului optim de publicare a articolelor,
  • identificarea numarului de actiuni pe care un vizitator le face pe blog, afisand simultan cuvantul cheie de intrare in site si sursa de trafic.

Acestea fiind spuse mai imi ramane sa va anunt decat ca numele meu este Stoian Ciprian si ma gasiti pe comunicarepr.ro, blogul meu de comunicare si relatii publice, unde accept si guest posturi despre social media sau relatii publice.

Categories
Teatru și Filme

Savages- Brutele

Ce mai faceți?

Eu, zilele astea, cu gătitul, că a venit frate-meu, și el nu e ca mine, să mănânce uneori foarte mult, și alteori deloc! El mănâncă mereu!

Lăsând asta la o parte, tocmai am venit de la film! Am câștigat, a doua oară pe anul acesta, concursul Laurei, și am primit o invitație dublă la Savages. De data asta, a fost rândul meu să o scot pe Kathy la cinema!

Filmul, vreau să vă spun, este genial! Pe bune! Adică mă așteptam să fie ceva gen înșiruire de clișee! Doi bărbați frumoși foc, sexoasa blondă răpită, cum o salvează voinicii?

Dar nu este chiar așa! Este ceva mai original decât ai crede la prima vedere. Un singur aspect am reușit să prevăd în tot filmul! Și credeam că după el, știu ce urmează….răăăău am făcut să cred asta!

Dar hai să vă spun povestea!

Băieții cei atrăgători, Chon și Ben, au o afacere uriașă cu marijuana de cea mai bună calitate.  Fata, O, îi iubește pe amâdoi, iar pe ei nu îi deranjează asta!  Și nu este ca și cum doi prieteni buni ar împărți o femeie ușoară. Tipa este cu capul pe umeri, iar între cei trei este o prietenie fantastică, extrem de ciudată, care îi leagă mai strâns decât își imaginează lumea!

Lumea, o include și pe Elena la Reina, capul cel mare și invincibil al mafiei drogurilor, care o răpește pe O, pentru ca „afaceriștii” să i se alăture. Planul este, cum v-ați dat seama, bazat pe șantaj! Viitorii parteneri, conform ideilor trasate de nemiloasa femeie și angajații săi, urmează să predea la început droguri. Însă libertatea iubitei nu este atât de ușor de cumpărat, mai ales când o scorpie fără inimă trage sforile jocului. Șederea blondei se prelungește, iar sarcinile băieților devin tot mai grele. Ceea ce nu ia în calcul absolut nimeni din lumea mare și nemiloasă a drogurilor, este prietenia dincolo de orice limite care îi leagă pe cei 3! Plus că cei doi bărbați văd recuperarea lui O din puncte de vedere diferite: Ben este spiritual, și își vrea iubirea înapoi, iar Chon, fost mercenar prin Africa, nu ar lăsa un om în urmă sub nici o formă!

Cam violent, recunosc! Dacă sunteți mai slabi de înger, mai închideți un ochișor la câte o scenă! Dar merită văzut! Dinamica acțiunii este formidabilă! Acum, recunosc, nu e chiar de Oscar, dar sper ca măcar un loc cât mai sus în box office să capete!

Actorii sunt formidabil de talentați, deși se cam află la primele roluri. Taylor Kitsch începe să arate de ce este în stare, spre marea mea satisfacție! Sunt admiratoare înfocată a rolurilor sale de când cu Remi LeBeau, în X-Men. Apoi am văzut John Carter, și mi-a plăcut stilul, deși filmul în sine e cam slab. Numai Batteship așteaptă să fie văzut! Aaron Johnson, aka Ben, nu mi-a atras atenția până acum, sincer, dar cu siguranță voi fi cu ochii pe el! De Blake Lively ce să spun? Că o prefer în Gossip Girl când mai văd câte ceva în treacăt? Că mi-a plăcut mai mult în Green Lantern? Aici parcă nu se vede ce poate, la modul talent!

Nu v-am convins? Uite cine mai este în distribuțieeeee: John Travolta (genial!!!!), Benicio Del Toro (magistral joacă nenea în rol negativ), Salma Hayek (mai e nevoie de comentarii? nu cred!) , Emile Hirsch( adorabil ca de obicei) şi Demian Bichir (elegant, dar nu prea iese în evidență)

Vizionare plăcutăăăă!

[youtube id=”wFWZ6doRb34″ width=”620″ height=”360″]

Categories
Mă inspiră

O viață – Guy de Maupassant

Cu această postare debutează o nouă rubrică, Amintiri dintre fluturi. Îmi părea rău să las fostul blog de izbeliște, așa că am decis să aduc aici o parte din cele mai iubite postări. Oricum sunt vechi și acolo nu le mai citește nimeni. Și sunt triste, sărăcuțele, că nu le bagă nimeni în seamă. Le înveseliți voi?

 O viaţa a Jeanttei, căci ea este eroina romanului. Fiică a unor baroni, Jeanne este crescută printre măicuţe, iar la 17 ani este luată de părinţi la moşia Peuples. Aici îl cunoşte pe noul vecin, viconte de Lamare, domn distins, cu care mai târziu se căsătoreşte. Descoperă astfel că Julien, partenerul său de viaţă nu este chiar atât de nobil în maniere. Descoperă în el un zgârcit, căruia nu-i plăcea să  fie tras pe sfoară. Iubirea fată de el devine mai degrabă o obligaţie, singurele momente de dragoste adevărată între cei doi fiind luna de miere. 

Categories
Uncategorized

Murături și tocături

A venit zilele astea frate-meu înapoi în București. Bineînțeles, ca de acasă! Cu cartofi, cu roșii, castraveți, ardei capia, varză…cu greu le-a cărat!

Și cum legumele din grădina tatei sunt muritoare și netratate chimic, nu puteam să le las așa până a doua zi, și nu aveam unde le înghesui pe toate în frigider!

Așa că am ales ardeii mai frumoși, i-am pus momos la copt, și în timp ce se coceau, să nu ard gazul de pomană, m-am pus pe tocat dintre cei ce rămăseseră mai mărunțel, mai măricel, mai cum mi-a venit pe moment! Am ales după aceea roșiile care se turtiseră, și le-am tocat și pe ele. Și câteva fire de praz, acolo, la grămadă!

După care am ales verdeață. Pătrunjel și leuștean. La greu!!! O parte din leușteanul tocat l-am pus peste tocătură, o parte în punguță la congelator, și am păstrat 5, 6 crenguțe, pentru murături. Pătrunjelul a mers grămadă la congelator, tocat cum am putut eu mai bine.

Din leuștean am lăsat puțin în frigi, pe o farfurie, să fac cu unt. Unt gremolada parcă îi zice, am citit de el pe net.  Verdeața, spălată și uscată, se înglobează în unt. Cam cât să o țină laolaltă untul. Și se înfășoară în folie alimentară sau de aluminiu, în formă de baton.

Am făcut asta cu mărar până acum, și este genial!!! Merge pus în orice vrea inimioara voastră! Se colorează puțin untul, al meu a lăsat și niște apă. Deh, unt de ăla la 6 lei! Dar vreau să vă spun că este foarte aromat! Verdeața își revine la căldură. Eu am pus peste ciupercuțe fierbinți. Genial se simte aroma!

Peste tocătură am pus vreo două linguri de sare, am amestecat tot să fie uniform, într-un lighenaș, și am dat cu ele într-o găletuță de la smântână. Și la frigider, până gătesc! E comod de folosit. Și am pus și roșii, că altfel lăsam în punguță la congelator. Dacă faceți așa, cu punguța, și știți că veși folosi curând din ce puneți, să lasați punguța mai aerată, răsfirată. Să fie ușor de scos.

Varza am tăiat-o mare, așa, în 6, 8 bucăți, am pus-o într-o găletuță mare, ca cele de măsline sau ketchup sau ce se mai vinde în ele. Am pus o sfeclă tăiată felioare, niște castraveți mici, care în 4, care în 2 tăiați, și câțiva ardei scăpați la inventar. Peste ele am pus sare, apă și oțet. Se pune cam o jumătate de cană de oțet și o lingură de sare la 1 litru de apă. În rest, piper, muștar boabe, ce vă mai place vouă. Este o metodă prin care face mama murături de alea de poftă. Nu necesită mare pricepere sau cine știe ce fierberi, dar nici nu rezistă foarte mult. Pune de astea ca să nu atentăm prea devreme la murăturile alea mai șmechere.

Adevărata provocare o să vină când o să le pun pe alea.