Categories
Corlicisime

Parfum de femeie

Unul din parfumurile pe care nu am să le uit niciodată este, cu siguranță, parfumul mamei. Corpul uman are capacitatea extrem de plăcută mie de a transforma mirosurile aplicate pe el, de a le face unice. Iar singura femeie pe care am remarcat acest lucru cu adevărat este mama.
Nu contează dacă poartă parfumuri Chanel sau ceva de la tarabă. În contact cu pielea ei, fiecare esență devine unică!
 Nu știu de unde această personalizare perfectă a parfumului în contact cu pielea. În cazul meu, parfumul miroase cam ca în sticluță. Pe de o parte, este un lucru bun. Dacă îmi iau un parfum, există garanția că va mirosi așa cum am eu impresia. Pe când în cazul mamei, este mai dificil. Mai ales dacă vrei să îi iei cadou un parfum.
Și mai este un avantaj al parfumului care se personalizeză perfect: nimeni, niciodată, nu va putea să îți imite mirosul. În acest fel ești unică, ești memorabilă. Lumea își poate aduce aminte de tine nu numai după chip sau haine, ci și după aroma aceea unică, suavă, pe care o recunoști, dar parcă nu știi cu exactitate de unde să o iei. Degeaba se va întâmpla ca parfumul tău să placă la nebunie unei prietene, unei colege, unei cunoștințe. Nu îl va avea niciodată, pentru că aroma ta se personalizează perfect, fără ca tu să vrei măcar, fără să controlezi fenomenul.
Dar cu siguranță te va face mândră! Cu siguranță vei adora ideea că nimeni altcineva nu va fi ca tine, nu te va putea imita. Ideea că ești perfect unică. Fie și numai prin mirosul pe care îl emani.
Categories
Corlicisime

Răceală mare, mon cher!

Calvarul meu a început cam marțea trecută. Frate-meu doar ce scăpase de răceală, și m-a luat spre seară, și pe mine. Am ignorat semnele și am mers totuși seara la curs. A doua zi dimineața eram lată! Îmi curgea nasul, aveam o durere de cap cât toate zilele, eram moleșită. Câteva zile abia dacă m-am ridicat din pat.

Colegele de apartament mi-au fost de folos. Una din ele mai venea mai cu aspirina, mai cu paracetamolul, mai cu o cană cu apă. Mai venea frate-meu cu un Theraflu…s-au ocupat ceilalți cu gătitul…În urmă cu câteva zile, din cauza unor probleme la net, a venit un prieten să ne ajute. Eu, că tot ziceam de ce mă aranjez, am zis să îmi înseninez boala cu un machiaj în tonuri de roz și portocaliu, numai bun de Halloween. L-am numit Lava Girl! A ținut figura, nu zic nu! Mi-am mai revenit!

Dar starea de bine nu a durat mult…mai spre week-end, a răcit și una din colegele de apartament…Ieri a venit pachetul fetelor de acasă, iar noi, bărbate, ne-am pus pe amenajări interioare! Am dat cu ciocanul și am montat rafturi cot la cot cu băieții! Masa care a urmat, după miezul nopții, a fost copioasă…păcat numai că nu venise apa caldă, luată de dimineață!  Acum câteva ore, intrând în bucătărie, erau vase peste tot…iar când m-am apucat să le spăl, cu apă rece, că cea caldă nu ne onorează cu prezența, am realizat că iar îmi curge nasul, și mă doare capul, iar picioarele îmi tremură! Afurisita asta de răceală revine! Dar nici eu nu mă las….

Categories
Uncategorized

My way

My Way este piesa lui Brenciu. Sau, mă rog, remixul. Îmi place la nebunie cum cântă Benciu. Transmite o emoție anume, o energie unică. O poftă de viață senzațională, prin zâmbetele sale, sau mă face să mă cutremur, atunci când pune atât de mult suflet când cântă, că aproape îi dau lacrimile. Ador să văd un artist atât de implicat. Îl admir de pe vremea când prezenta Neața, cu Luciu și Zamora. Și Neața în Epoca de piatră! Doamne ce vremuri!

Am fost, pe la începutul verii, la emisiunea lui Bittman. Acolo, Brenciu a venit cu finalista sa de la Vocea României, Iuliana Puschila. Emoționată nevoie mare, fata era în spatele decorului, și aștepta să își audă numele. Cum eram pe ultimul rând, am văzut-o, și am îndrăznit să îi zâmbesc. A simțit că lumea o susține, și a zâmbit și ea, cu oarecare ușurare. Sper ca Brenciu să o promoveze mai departe, pentru că avem nevoie de artiste care nu zâmbesc de formă, ci pentru că simt afecțiunea publicului. Avem nevoie de artiști care sunt ARTIȘTI, nu pur și simplu fețe bine branduite. Și mă bucur că unul din artiștii mei preferați promovează astfel  de talente. Mă face să fiu mândră pentru că admir asemenea oameni, îmi arată că nu îl admir degeaba.

Vouă vă place Brenciu?

Categories
Corlicisime

Vine toamna bine-mi pare! NOOOOOOOT!

Na că de vreo două zile, toamna iși intra in drepturi. Din păcate pentru mine. Eu, pielea și organismul meu am decretat următoarele:

Nu ne place frigul! De la frig ne irităm, răcim, ne uscăm și ni se accentuează microexfolierea (așa am înțeles că le zice la cojitele alea pe față). Ne plac verile, fie ele cu soare arzător, fie cu ploi calde. Ne plac hainele comode, fară mâneci! Mânecile sunt pentru eventuale cursuri sau mers in vreo instituție. În rest, maieuțe, pantaloni și sandale! Sandalele rulz! Cât mai decupate și transparente, să nu ne bronzolim cu dungi. LIMONADA ESTE MAI BUNĂ DECÂT CEAIUL!

Acestea fiind stabilite, acum, că veni toamna, dăm din colț în colț! Haine a trimis mami. Ne place să ne îmbrăcăm în straturi când dăm de rece, că parcă țin de cald mai bine și e mai practic! Baba Dochia nu era proastă nu cojoacele! Atâta doar că a luat-o valul!

Maaarea problemă sunt încălțările! Piciorușele mele au zis așa: „Fatăăăăă! Vezi ce adidași ne iei, că facem bătături dacă ne superi!” Ce să le fac? Știți cât de greu găsesc ceva pe gustul lor? Nu știți! Am talpa piciorului, laba practic, ingustă. Foarte îngustă pentru 23 de ani! Încălțări cât de înguste am eu nevoie se găsesc la mărimi mai mici, nu la 38urile mele. Tocmai de asta, trebuie să îmi iau ceva mai scumpuț, vorba aia. Țin mult încălțarile la mine, așa că se merită. Încă mai am balerini cumpărați într-a 11a. Plus că vorba aia: dau un ban, dar stau în față.

Mai vine, bineînțeles, problema gusturilor. Îmi plac încălțările discrete, slim, micuțe. Pentru că și eu sunt mică, și nu îmi place să port ceva care să arate a papuci tradiționali olandezi (?) , sau a încălțări de ștrumpfi. Și nu îmi plac alea cu firma la vedere, cât China. Mi se pare că le mai lipsește portavocea: „Sunt de FIRMĂĂĂ! Ai văzuuuut? Haaa? Haaaaaaaaa? FIRMĂĂĂĂĂĂĂ!” Dacă sunt de firmă, acolo, drăguț și discret, o bulină sau dungă și aia e. În generat, bascheții sunt perfecți. Me heart bascheți. Serios vă zic! Dar toamna, e mai greuț de găsit ceva care nu se udă pe ploaie. Am bascheți pe roz magenta, care fac urât de tot! Mulțumesc mami, de cadou, dar pe ploaie se udă la vârf, și își schimbă vizibil culoarea. Not cool! Dar eu tot îi iubesc!

Așa că nu prea știu…cam sunt în dubii. De pantofi se ocupă mami, îmi ia din Spania, că a pus ea ochii pe ceva frumos, cu toculeț masiv. Și mama chiar are gusturi! Îmi ia mereu haine ori no name, ori ceva firmă care nu urlă de pe haină. Niciodată exagerat de scumpe, dar de bun gust, într-o singură culoare, sau ceva cu desen haios, ori din desene de bun gust. Nu că ar ști care sunt desenele alea. Pur și simplu le simte. Știuuu știu! Am o mamă magică!

Dar ce fac de adidași?

Imaginea are titlu de prezentare, nu reprezintă ceva ce vreau eu. Sursa.

Categories
Corlicisime

23th birthday wishlist: now and then

Nu știu ce m-a apucat să dau titlu în engleză postării. Un lucru e clar: azi fac 23 de ani! Și mai există un lucru clar: mi-am bătut recordul la urări primite. Pe Facebook, pe telefon și pe mail. Iar acum m-am apucat să mulțumesc, ușurel, tuturor. Care mai de care, foști colegi, de generală, liceu sau facultate, s-au oprit la paginile mele sau pe aplicații de Facebook, să scrie o urare mică, pentru mine! Ca să îmi arăt recunoștința, am dat, la unii pupici, la alții îmbrățișări, ce mă pricepui și eu!

Îmi cer mii de scuze dacă am uitat pe careva! TimeLine mă omoară! Postează în zig zag, și m-am pierdut în știință! Dar sper că nu am trecut pe nimeni cu vederea.

M-am gândit să fac o listă de dorințe, cu ce îmi doream aproximativ anul trecut pe vremea asta, și ce îmi doresc pentru viitor.

Încep cu ATUNCI.

Anul trecut pe vremea asta stăteam în gazdă, și doar ce ratasem o admitere. Mi-am promis așa:

că intru la DLSC

că am să stau cu chirie

că o să am grijă mai mare de sănătatea mea – nu cum aș fi vrut, mai e de muncă

că o să îmi găsesc de lucru – asta a fost îndeplinită o vreme, tăiem jumate

că o să rămân optimistă

că voi scăpa de prietenii nocive

că îmi voi duce mai departe pasiunea pentru scris/blogging

Ce îmi doresc pe anul care vine.

– să fiu cât mai bună în ceea ce fac

– să îmi găsesc un servici care să mă mulțumească, în sensul că vreau comunicare cu cei cu care lucrez- mai greu în Românica

– să câștig SuperBlog, alături de Blog Event

– să am parte de înțelegere în familie, atât cea de sânge, cât și cea „de București”, chiar dacă e ușor modificată

– să fiu apreciată, alături de Kathy, pentru noul Beauty Files- chiar sunt foarte implicată în „noua jucărie”

– să învăț să machiez tenul ca la carte, cu iluminare, contur, corectare și toate cele

– să citesc mai mult- am pus ochii pe Simbolul Pierdut și pe ceva cu templieri

Nu știu dacă este ceva ce doream și nu am. Fericirea mea ține de lucruri mărunte. Beneficiez de susținerea familiei și a prietenilor, sunt înconjurată de oameni care țin sincer la mine. Nu mulți, dar valoroși. Studiez acolo unde visez de când am terminat facultatea, cu profesori implicați. Implicarea celor cu care lucrez este crucială pentru mine. Îmi menține viu interesul. Am prieteni puțini, dar pe care îi iubesc. Calitatea înaintea cantității deocamdată!

Voi ce v-ați dorit de ziua voastră? Câte dintre dorințele voastre au prins viață?

 

Categories
Corlicisime

Leapșa dublă

Leapșa dublă vine de la Probiu. A trecut pe la  Vienela, Claudiu, Rudolph și Hapi.

Leapsa 1

1. Cu cât ai contribuit procentual la cursul vieţii tale de până acum?

70%. 30% reprezintă forța dată de alții, susținerea părinților…de astea.

2. De ce crezi că lucrurile care te fac pe tine fericit nu îi fac pe toţi ceilalţi la fel de fericiţi?

Pentru că vor cam multe.

3. Există vreun lucru inutil în jurul tău pe care este cazul să îl arunci?

Nup. Doar ce am făcut curat!

4. Ce este mai rău, să plece un prieten de lângă tine sau să pierzi prietenia cuiva care trăieşte aproape de tine?

A doua. Cred.

5. Ce ai face diferit dacă ai şti sigur că nu te va judeca nimeni pentru ce faci?

Nimic. Și așa nu îmi prea pasă cine mă judecă. Nu am cum să mulțumesc pe toți. Nu le convine, aidi pa!

Leapsa 2

1. Ceva ce n-ai să înţelegi niciodată….

Femeile…serios zic! Nici eu nu le înțeleg mereu!

2. Ceva ce te deprimă.

Oamenii care își plâng de milă, și sunt mereu agitați.

3. Ceva ce te-ar putea face extrem de fericit(ă).

Să fie mereu varăăăă! Iernile în București sunt oribile!

4. Ceva ce te tulbură.

Oamenii care se ceartă în jurul meu îmi dau stări de panică. Bărbații în general. Nu știu de ce. Sau mă rog….am idee.

5. Ceva cu care-ţi place să te joci.

Heheeee…

6. Ceva ce te-a durut odată.

O căzătură în fund.

7. Ceva ce-ai schimba la caracterul tău.

As schimba ambiția…need some more

8. Ceva ce-ai schimba la partenerul tău.

Nu am.

9. Ceva ce porți chiar acum.

Maieuț turcoaz și pantalonași scurți, negri.

10. Ceva ce te înspaimântă.

Oamenii care își dau singuri like pe Facebook. Dunno why.

Merge deocamdată la cei din blogroll. Spor la treabă!

Categories
Teatru și Filme

Filmul de duminică- Neverland

Amatoare de fantesy cum mă știți, săptămâna asta am mai găsit un film, care este de fapt două, care să îmi ridice așteptările cu privire la acest gen.

Neverland este povestea lui Peter înainte de a deveni prietenul Clopoțicii. Tâlhăriile și prietenia cu Jimmy. Hoinărelile de pe străzile Londrei și un trecut în ceață.

Un copil ce nu a mai dorit să se maturizeze când a aflat adevărata poveste a vieții sale. Un viitor pirat ce se folosește de copii pentru a-și atinge scopurile. O gașcă de orfani, conduși de un puști.

Pentru mine, adultul care a citit cartea, a văzut vreo 10 variante de desene animate și cine mai știe câte filme inspirate de poveste, Neverland reprezintă o altă cale de a-mi aminti de copilul ce nu vrea să plece din mine.

Îmi amintesc cum am citit cartea pe la vreo 9 ani, în doar câteva zile. Șocant de repede pentru mama, care nu mă mai văzuse atrasă de lectură atât de tare.

Neverland este filmul care arată cum a ajuns eroul meu din copilărie copilul iubit de zeci de generații.

De actori, nu mai spun. Pe Rhys Ifans nu l-am văzut niciodată atât de convingător! Gașca lui Peter este formată din puști care mai de care mai talentați.

Iar Peter…m-am îndrăgostit de cum joacă Charlie Rowe! Nu ai cum să nu îl iubești!! Are fix privirea aia de ștrengar inconștient și sigur pe sine când pune ceva la cale! Pentru ca mai apoi să te facă să plângi când suferă! Îl ador! Aștept și alte filme cu el! Cât de multe!

P.S. : În caz că dați pe Blog Event azi, am scris despre o reclamă foarte tare de la Pepsi, și găsiți un super articol, care o să vă facă să puneți mâna pe aparat și să vă apucați de fotografiat!

P.P.S.: Dacă dați click pe imagine, găsiți și sursa!

Categories
Uncategorized

Un nou început

De asta am parte de câteva zile. Un nou master, un nou concurs pentru bloguri, un nou blog chiar. Și noi colege de apartament. Ar fi trebuit să scriu asta ieri, dar deh! Timpul! Am așteptat un an să intru la masterul la care studiez începând de ieri, și cred că a meritat. Îmi era dor de absolut tot de acolo. Știți cum este: nu îți dai seama cât ții la ceva până nu pierzi acel lucru. Sau, mai bine zis, rău cu rău, dar mai rău fară! 😀 Bineînțeles, din cauza unor discipline opționale și facultative, orarul e pe vine. Și o să mai fie probabil vreo două zile. Cât despre noile colege de apartament… au aterizat la noi fără avertisment. sunt prietene bune ale fratelui. La început, le-am invitat pe timpul înscrierilor, iar apoi, intrate la facultate, urmau să stea aici câteva zile, cât să găsească chirie. Dar am zis, alături de fratele meu, să nu le lăsăm să plece aiurea, la vreo bătaie de aia de joc, cum aruncă pe piața imobiliară toți șmecherii, când vine valul de studenți.  Cu Cristina vorbisem deja, pentru că inițial aveam de gând să aduc o fostă colegă de facultate, care până să mă pun eu la punct, a găsit unde să stea. Sor-mea de apartament este în Germania. Inițial trebuia să stea acolo câteva săptămâni, care au devenit o lună, care a devenit câteva luni. Așa că am aranjat totul, proprietarii au cunoscut fetele, și s-au aranjat socotelile. Mi-a luat ceva timp să accept ideea că nu mai stau doar cu fratele. De fapt, nu să accept, ci să simt, înțelegeți? Să mă obișnuiesc cu ele treptat. Doamne ajută, frate-meu alege prietenele foarte bine, așa că pe moment suntem fericiți și relaxați cu toții, iar de la curățenia generală de ieri am început să percep Dianele ca pe noi colege de apartament, și nu ca oaspeți, cum aveam tendința până acum. Bineînțeles, mai este câte ceva de pus la punct pe aici, dar deh! Nu le pot avea pe toate! Trebuie să le așez pe rând. De duminică, voi avea și o nouă vârstă. Mă uit în urmă și nu pot să cred prin câte am trecut anul ăsta! Parcă aș viziona un film, cu viața altcuiva. Mai cunoaște cineva sentimentul? Dar gata! Gataaaa, că devin melancolică! Ia mai bine spuneți-mi: care, ce începe toamna aceasta? Ceva nou în viața voastră, dragii mei cititori? Vă pup și vă iubesc! Sper să aveți un an universitar plin de reușite! La mulți ani tuturor celor care își serbează ziua de naștere luna asta! Careva pe 7?