Categories
Corlicisime

Bani cu blogul

Se pot face, atâta timp cât nu ai pretenția să îți scoți un salariu așa, tu fiind un blogger mai mărunt, ca mine.  Se poate scoate în limita bunului simț, cât să îți plătești hostul și domeniul din când în când și poate de un suculeț, o bericică.

Totuși, nu poți face bănuți chiar a doua zi după lansare. Cei de la advertoriale.eu spre exemplu, acceptă bloguri cu vechime de minim un an și page rank minim 1. Cam acestea sunt în general criteriile de care se ține cont pentru a scoate bănuți. Există, bineînțeles, fel de fel de metode, printre care și cea a linkurilor care duc spre o anumită pagină, iar la 765694867 de click-uri, primești un leu. Dacă ești mititel ca mine și nu ai cunoștințe tehnice, nu știu dacă îți poti da seama câte click-uri ai adunat, fără să crezi pe cuvânt site-ul căruia îi faci reclamă. La advertoriale.eu este mai simplu, pentru că primești bani pe…advertoriale. Adică pe articole în care faci reclamă. Nu iei marea cu sarea, majoritatea articolelor sunt între 2 și 5 euro, pentru un blog de rând. Însă avantajul cel mai mare este că nu ai cuvinte ancoră (adică cele pe care pui link) foarte restrictive. Și îmi mai place că nu trebuie mereu să faci un articol tehnic, specializat pe produsul spre care faci trimitere. Îți poți folosi imaginația și scrie despre ce te taie capul, cu o legătură foarte mică cu “vedeta” advertorialului. Este un fel foarte ușor de a face bani din blog păstrându-ți stilul.

Plata se face prin Paypal, iar la capitolul acesta a trebuit să improvizez. Eu nu am un card compatibil cu platforma (am Visa Electron) așa că strâng bănuții acolo pentru zile negre. Mai cumpăr cosmetice, mai plătesc cheltuielile cu hostul. Și așa, blogul meu se întreține singur…

Categories
Corlicisime

Top 5 tricouri haioase

Oameni buni, am ceva de mărturisit: nu mă omor după tricouri! Le port foaaarte rar, doar pentru că se întamplă să primesc vreunul cadou de la cate cineva foarte drag, sau pentru că…

Unde prin T-SHIRT se înţelege “chestier curate de prin casă”. Şi mai este cazul în care trebuie să merg prin cine ştie ce loc în care bretelele sau lipsa manecilor pot fi considerate vulgare. În rest, chiar nu mă omor după ele.

Totuşi…am găsit zilele astea pe net tricouri cu mesaje haioase, care chiar m-au făcut să zambesc. M-au făcut să mă gandesc foarte serios la ce mesaj mi-aş pune eu pe un asemenea articol de îmbrăcăminte.

Am făcut şi un top!

Pe locul 5, dragii mei, tricouţe cu droguri:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe locul 4, oiţa militează pentru eliberarea ciobanului Ghencean. Nu îmi dau seama exact dacă trebuie să fii pro sau contra Jiji ca să porţi aşa ceva, dar e drăgălaşă:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe locul 3, cu salutările de rigoare lui Emiiiiiiiiiiiiiiiiiil Căăălineeeeeeeeeeeeescuuuuuuuuuuuu….

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe locul 2, nu la fel de modeste, dar parcă mai haioase decat cel de mai sus…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Şi, în sfarşit, tricoul care mă face să regret din tot sufletul că nu am pic de sange de ardelean. Am de moldovean şi de oltean doar. Sau poate păcălesc pe careva că o asemenea combinaţie te face ardelean?  Oare merge purtat dacă eşti “ardelean inside”?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bonusul, care nu intră în top, pentru că nu l-aş purta, dar îmi place la nebunie, este tricoul cu preotul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Şi un tricou care nu este haios, deci nu se încadrează în temă, însă adevăr “grăieşte”:

Dacă aveţi vreo completare, sau găsiți ceva maaaaai frumos și maaaai haios, eu vă aștept!

 

Categories
Teatru și Filme

Step Up Revolution

A apărut în 2012 frumusețea asta. Iulie 2012 !!!! Știu, știu, mi-e rușine deja, nu dați cu pietre! De fapt, acum că mă uit, nu v-am povestit de nici măcar un film din serie.

În mare, sunt 4 povești în care tinerii luptă pentru ceea ce vor prin dans. Acțiunea este dusă mai departe, de fiecare data, de unul din personajele din filmul anterior, fie că acesta are sau nu rol principal. În acest caz, tWitch.

Step up Revolution vorbește despre The Mob, o trupă de dans ce vrea să câștige un concurs pe YouTube, iar pentru a atrage atenția, se manifestă prin Flash Mobs (Moburi?) . În centrul poveștii ajung Sean, chelner la un hotel și Emily, fiica proprietarului întregului complex turistic. Între cei doi apare o iubire tipică Step Up, de tineri care se iubesc, se încurajează, numai că  circumstanțele fac să pară că își trag reciproc preșul de sub picioare.

Când se duce vestea că tatăl fetei încearcă să cumpere tot cartirul în care cei din trupă locuiau și munceau, situația se complică, asta mica nu le spune că de fapt e rudă cu “duşmanul” şi se decide ca dansul să devină formă de protest.

Avem parte de tineri frumoşi, talentaţi, care vor să se facă auziţi. Ajutoarele apar la final, cu surle şi trambiţe…

Filmul, în ansamblu, este mai bun decat Step Up, dar mai slab faţă de Step Up 2: The Streets şi Step Up 3D.

It just needs more Moose! Aaaaand more Cable. And it could also use some Hair!!! Dacă aţi văzut seria înţelegeţi.

Aaaaaa….almost forgot:

 P.S. : Aminţi-mi careva să înjur opţiunile de autocorrect de la WordPress şi Facebook zilele astea… pe o parte scriu şi pe alta îmi sunt pocite cuvintele…

 

Categories
Corlicisime

Pacific Rim sau Transformers la superlativ

Am fost la filmul ăsta cu Lupul. Multumeeeeeeeeeeeeesc Laura !

În primele 20 de minute, sincer vă spun, mă gândeam că o să pierd două ore din viață aiurea, ore prețioase în care aș fi putut, de exemplu, privi aiurea cum zboară maiestuos țânțarii, sau văruind camera și apoi urmărind procesul interesant de uscare.

Însă după primele minute, acțiunea devine mult mai interesantă. Deși seamănă, al dracului de tare, cu Transformers.

Sunt prezentați monștrii extratereștri, veniți printr-un portal din mijlocul Pacificului. Dihăniilor astora le zice Kaiju, și sunt clasate pe grade. Pentru a lupta împotriva acestor Kaiju, omul a creat Jaegers. Niște roboți maaari de tot, conduși de către doi piloți simultan, cu puterea minții. Și ei gradați.

Toată încâlceala se învârte în jurul lui Raleigh, al cărui frate și copilot  moare la datorie. Rămas cu amintirea morții fratelui arsă în memorie, omul nostru se retrage. Este adus înapoi pe „front” de Stacker, conducătorul ce adună cei mai buni piloți, încercând să salveze lumea prin luptă. Mako, asiatica salvată la o vârstă foarte fragedă de un Jaeger, este o bătăușă și jumătate, este și ea personaj cheie.

Între frumușelul din rolul principal și femeia ce luptă să se afirme apare o prietenie ciudată, constructivă, lipsită de grețoșenii, siropozități și zaharicale. Camaraderie i-aș zice. Ei, pentru felul în care colaborează ăștia doi merită să vezi filmul!

Efectele speciale nu sunt nici ele de lepădat, deși la începutul filmului trec de la un clișeu la altul.

Sarea și piperul filmului sunt oamenii de știință ai echipei, un nonconformist și un șoarece de bibliotecă, primul biolog  (parcă) iar al doilea expert în statistici.

Mie, personal, mi s-a părut muuuult mai bun decât Transformers, în mare parte și datorită personajului principal feminin, o luptătoare care nu trebuie să apare pe jumătate goală sau să fie în top 1000 de frumuseți ale Căii Lactee pentru a se impune.

Dacă vreți detalii, vă mai uitați și singurei, că eu nu vă mai dau spoilere!