Categories
Corlicisime

Cel mai puternic cuvânt din lume

Cel mai puternic cuvânt din lume este, pentru mine, de când m-am mutat în București, ACASĂ.

Când spun acasă, de vreo 5 ani încoace (se fac 5 pe 1 octombrie) , nu mai spun masă, casă și un mic oraș. Când spun ACASĂ, spun cât de mult o iubesc pe mama, cât de dor îmi este de tata. Spun familie, spun prieteni puțini, dar pe viață. Spun copilărie, sentiment de apartenență. Spun despre locul care a început să mă învețe cine sunt, spun cât de greu am învățat să mă accept și să mă iubesc așa.

Când spun acasă, mă gândesc la generala în care m-am simțit un nimic mărunt și grăsuț, spun colegi de liceu care m-au îmbrățișat cu tot cu defecte. Acasă este spațiul în care mă simt în largul meu. Locul în care sunt acceptată, fără a fi înțeleasă pe deplin.

Acasă nu deranjez pe nimeni cu firea mea dezordonată în spațiu, dar foarte bine organizată în idei. Și nimeni nu ia în glumă felul meu melancholic de a scrie.

Acasă nu este pentru mine un spațiu fizic, ci o senzație, un sentiment. Pentru că nu mai există un spațiu fizic în care să trăiesc toate cele de mai sus simultan. În orașul meu natal mă simt ca o străină deja, nu mai dau pe acolo cu aceeași relaxare cu care o făceam pe vremuri.

Nu credeam că o să ajung să spun asta vreodată, dar acasă devine, în mod surprinzător, acest București agitat, de care toată lumea se plânge și care pe mine m-a adoptat fără probleme. Cu tot cu maidanezii lui, mijloacele de transport în comun aglomerate, pentru care nu găsești niciodată bilet când ai mai mare nevoie și cu iernile în care nu se curăță străzile și trotuarele în timp util.

Acasă este acolo unde te aștepți mai puțin, nu acolo unde ai vrea se pare…

Așa că, dragii mei, unde este acasă pentru voi?

Categories
Corlicisime

Fericirea mea

Fericirea este atât de mică și atât de simplă, încât uneori uit că o am.

Când eram copil, fericirea era un om ca în filmele de la televizor. Cineva care lucrează la birou, are o familie tânără, mașină, cam 3 copii și se plimbă între casă și magazin.

Apoi, fericirea a devenit o studentă foarte ocupată, care ajunge la absolut toate cursurile, are un loc de muncă stabil și numai note mari. O persoană foarte ocupată, iubită de toți.

Realitatea a lovit pe  neștiute. Am simțit doar forța unei izbituri ce îmi arăta că lumea poate fi foarte rea. Că niciodată nu mă voi face iubită de toți. Că niciodată nu am să pot face totul.

Și tot realitatea mi-a arătat ce înseamnă fericirea. Fericirea înseamnă să îmi pot găsi puterea de a mă ridica atunci când sunt rănită. Fericirea înseamnă să îmi găsesc prioritățile și să acționez în funcție de ele.

Fericirea stă în lucruri surprinzător de mărunte. Atât de mărunte că par nimicuri: faptul că un prieten râde la noua mea glumă, îmbrățișarea unei prietene ce apreciază cadoul de la mine, deși   este un nimic pe care l-am făcut singură, acasă, în nici 5 minute. În vocea caldă a vecinei de la etajul 6, care împarte liftul cu mine în fiecare seară și în ochii curioși ai fiului ei.

Fericirea poate fi peste tot, dacă știm să o găsim, dacă nu cerem foarte multe de la sărmana de ea și dacă nu o căutăm prea departe. De multe ori, este mică, lângă noi, trăgându-ne de mânecă și plângând pentru că nu o băgăm în seamă.

Fericirea nu înseamnă să avem totul, ci să ne dăm seama cât suntem de norocoși cu ceea ce avem deja.

Dar suntem oameni și nu ne mulțumim cu atât. Pentru a fi cu adevărat fericiți, vrem să înțelegem mai bine fericirea ca fenomen științific. Dar oare este măcar posibil așa ceva? Oare putem înțelege ceva atât de abstract, la un nivel atât de practic?

Ei bine, Conferinta despre fericire  încearcă să facă acest lucru, pe 5 și 6 octombrie. Să facă din fericire ceva palpabil, practic, disponibil persoanelor care doresc și dezvoltare personală, pe lângă cea materială.

Eu nu pot să nu mă întreb însă: cei care vor prezenta conferința au devenit specialiști în fericire observând sau ascultând? Rămâne de văzut…

Categories
Corlicisime

La pas prin cimitir

Din seria “foaie verde ș-o alună /  Zice lumea că-s nebună (wonder why)” am vizitat ieri Bellu. A doua oară în 5 ani de București. Într-o zi superbă de toamnă, care a început cu soare și a continuat cu vânt imediat ce am pășit în cimitir.

Te pune pe gânduri o asemenea plimbare. Te face să te gândești mult mai bine la viață, la ce merită trăit și ce nu, la trecerea timpului și la evenimentele pe care le lăsăm să ne afecteze. Pentru ca, într-un final, să ajungem cu toții în același loc, să nu ne pese dacă am avut sau nu bani, dacă suntem acoperiți de lemn sau de marmură.

180_180_executii_speciale
sursa foto: http://www.poze-cruce.ro

La ultima vizită, eram în anul 3 de facultate, aproape ploua și am avut de gând, cu lupul, să fac poză unui mormânt cu nume cunoscut, și să punem, în locul plăcuței de ceramică Bohemia, poza unui tovarăș. La vremea aia îmi imaginam că Lupul are doage lipsă.

M-am înșelat. Tovarășa cu care am mers de astă dată are și mai puțină țiglă pe casă. Îi patinează biscuiții, ca să citez o fostă colegă de cămin, cu viteza luminii. S-a apropiat fata asta de absolut toate ușile deschise, să vadă ce se găsește prin toate criptele expuse privirii de trecerea anilor. Am încercat să mă apropii, dar cât să văd gunoaiele aruncate pe acolo de vizitatori fără respect față de cei trecuți în neființă. Cu teamă. Asta în timp ce fata mea îmi arăta morminte în beznă. Chipurile impietrite în fotoceramică zâmbeau înghețat…Câteva cruci așteptau liniștite să fie incripționate și să își primească pozele de veci…Se punea vântul tot mai tare…aproape că picura…să vă spun pe unde umbla imaginația mea bogată? Nu cred că e nevoie.

Concluzia? Data viitoare când mă aventurez în cimitir, o să am grijă să am și chef de senzații tari!

Categories
Corlicisime

Filmeeee

La mine nu este cu “medicamenteee!!!” este cu FILMEEEE!!!

Așa că vă aștept cu recomandări.

Menționez că în următoarea lună am văzut următoareleȘ

The sound of music – geniaaaaaal, am trăit 20 de ani fără să știu cine este de fapt  Julie Andrews.

Mary Poppins – Supercalifragislisticexpialidooooooooooooceeeee – vă povestesc eu mai în week-end.

Now you see me– ceva între acțiune și SF dacă mă întrebați pe mine. Nu o să vă placă dacă nu sunteți pasionați ai genului. Dacă sunteți în schimb, lăsați postarea asta și săriți pe el!

Lie to me – serial, dar îl ador.

Spirited away – cică are ceva Oscărele la activ. Nu m-ar mira. Superb.

Pe lista de “tre` să văz” avem:

Percy Jackson: Sea of monsters

The Butler

Seven wives for seven brothers

Și cam atât mă duce memoria de scurtă durată acum.

În alte știri…îmi este dor de scris ca de Super Bloggeri (dacă nu cumva mai tare), așa că o să încep să îmi fac vizitele pe aci (pe la mine de altfel) mai dese.

Categories
Eveniment

Uite cine s-a întors…. SuperBlog , desigur!

SuperBlog s-a întors!

Mă bag? Normaaal că mă baaaag! Îmi este dor de competiție, îmi este dor de participanți, de sponsori, de emoția afișării notelor.

O să dau tot ce pot din mine, pentru că cele două ediții la care am participat înainte m-au învățat ceva: indiferent de locul pe care voi încheia, voi câștiga. Prieteni noi, sentimente calde în finală, aprecierea celor implicați. Și momente ca cele de mai jos.

Bun găsit Super Bloggeri!

Dragi organizatori, cred că vorbesc în numele multor participanți când spun:

MULȚUMESC PENTRU FAPTUL CĂ NE ADUCEȚI LAOLALTĂ ȘI ANUL ACESTA!

P.S. : O să mă văz iară cu Otilia, Radu și Daniel. Yupeeee!