Categories
Corlicisime

Piața online de cărți

cartiAi nevoie de cărți și nu le găsești? Te-ai săturat de căutat prin librării fără folos? Sau ai găsit cartea pe care o vroiai, dar nu-ți surâde prețul? Ai cărți și nu știi ce să faci cu ele, în schimb îți dorești altele inaccesibile? Sau pur și simplu vrei să scapi de unele cărți?

Dacă răspunsul este „da” la una sau mai multe din întrebările de mai sus, dă o fugă până la piața online de cărți! Cum probabil ai dedus din cuvântul „online”, nu este nevoie să dai o fugă la modul propriu sau fizic; poți da o fugă virtuală, printr-un simplu click. Pe site-ul bibliocarti.com găsești piața online de cărți.

Ce este piața online de cărți? Este un serviciu oferit de site-ul de cărți ce facilitează cumpărarea, vânzarea, schimbul sau donația de cărți. Pentru început, trebuie să-ți faci cont în Piața online. Este gratuit.

Apoi, în funcție de activitatea pe care vrei s-o desfășori în acest spațiu, urmează mai mulți pași:

1. Dacă vrei să vinzi cărți: listează cartea, incluzând descrierea și prețul acesteia. Pot exista deja doritori ai cărții, de aceea este bine să folosești funcția „Solicitări cărți”. Însă mai multe detalii tehnice privind procesul vânzării la piața online de cărți poți obține din pagina Cum funcţionează.

2. Dacă vrei să dai o carte în schimbul alteia, selectezi categoria „Schimb de cărți” și completezi spațiile. La fel ca la vânzare, poți consulta rubrica „Solicitări cărți” în prealabil, pentru a vedea dacă dorește cineva cartea pe care tu o propui la schimb sau dacă este propusă la schimb o carte de care ești interesat/ă.

3. Dacă nu găsești cartea pe site: pune un anunț în piața online de cărți, iar dacă cineva se află în posesia cărții și e dispus s-o vândă, te va contacta.

4. Dacă vrei să cumperi cărți, după ce îți alegi cartea sau cărțile dorite, poți contacta vânzătorul telefonic sau prin email, folosind un anumit formular de pe site.

5. Dacă vrei să donezi mai multe cărți deodată, fără a fi listată fiecare în parte, poți lua legătura cu piața online de cărți.

În piața online de cărți poți întâlni edituri, librării, anticariate, precum și persoane care doresc să vândă, să cumpere, să dea la schimb sau să doneze cărți. Toate serviciile în piața online de cărți sunt gratuite. Totodată, trebuie precizat că piața online de cărți nu intermediază schimbul dintre vânzător și cumpărator, ci oferă cadrul și sprijinul necesare unei cât mai bune desfășurări a acțiunilor cititorilor.

De ce să alegi piața de cărți online? Pentru că facilitează o metodă simplă, eficientă, ieftină de procurare a cărților, permițând o negociere avantajoasă. Astfel, prețul cărților se poate negocia, în funcție de hotărârea vânzătorului, care va preciza de la început dacă este dispus sau nu la negociere. De asemenea, poți obține cărți gratuit, dacă există persoane dispuse să doneze. Totodată, în schimbul unei cărți poți obține alta, procedură ce nu poate fi întâlnită în librării (doar în unele anticariate, dar nici acolo metoda nu e sigură, nu toate cărțile fiind acceptate).

Așadar, dacă dorești mai multe informații despre piața online de cărți, le poți găsi în Piaţa online de cărţi.

Tu ai cărți de vânzare?

Scris de : Sorina Ciocârlan

Categories
Corlicisime

Ruptura

Am aproape 25 de ani. În fiecare dimineață, de aproape un an, iau metroul sau autobuzul spre muncă. De fapt, de mai bine de atât, dacă pun la socoteală locul de muncă anterior.

Și nu am putut să nu îmi opresc atenția, în ultima vreme, asupra copiilor.

Acum vreo două săptămâni, venind din parc, o mogâldeață își afunda cu nesaț capul în vata pe băț. Era atât de fascinată de ceea ce făcea, încât părea că nimeni și nimic nu o poate întrerupe.

În urmă cu câteva luni, în autobuz, câțiva copilași gălăgioși au urcat cu baloane. Un tânăr a smuls balonul unuia din ei, le-a făcut cu ochiul și celorlalți, și a făcut un nod, cu grijă, în cauciucul gonflabil. Fascinați, ceilalți micuți din grup i-au întins baloanele, să capete și ei nodul misterios, care să îi ajute să se joace mai liber, fără teama că jucăria se va desface. Erau atât de fascinați de un simplu nod, că au uitat să se mai agite.

Zilele trecute, în metrou,  fetiță de vreo 3 anișori a urcat cu bunica. S-a urcat pe brânci pe unul din scaune și s-a ridicat pe picioruțe, sub rugămințile bunicii de a sta jos, ca o domnișoară. După câteva minute, constatând că se dezechilibrează și buni are dreptate, s-a așezat, admirând ce se putea din tunelul de metrou vizibil prin fereastra opusă.

Ne-am născut cu toții așa: cuminței, ușor de impresionat, liniștiți dar sălbatici, plini de magie. Și totuși, undeva pe drum, am pierdut toate astea.

Undeva pe drum, unii au devenit pur și simplu neascultători, teribiliști, au devenit „tinerii din ziua de azi”, cei cărora bătrânii le atrag atenția cu amărăciune. Iar ceilalți au devenit adulții cu inițiativă, cu idei, au început să își folosească energia în scop creativ.

Undeva pe drum, unii dintre noi au pierdut magia din zâmbet, s-au lăsat prinși în lanțurile suferinței, au început să regrete că  viața există așa cum este, să urască pe cei care au mai mult ca ei. Au devenit nepăsători, au renunțat la ei și la ceilalți, au încetat să mai aprecieze sacrificiile făcute de dragul lor.

Și tot undeva pe drum, alții au continuat să spere. Au învățat să se ridice după cele mai grele lovituri ale vieții. Au continuat să viseze frumos chiar și trăind cele mai urâte coșmaruri.

Undeva pe drum, chiar dacă nu devenim una din cele două, devenim adulți și ne pierdem mare parte din inventivitate și inocență.

Undeva pe drum, eu încerc să îmi dau seama, fără vreun motiv anume, ce ne separă de toate astea. Pentru că știu sigur că trebuie să existe o clipă, undeva între copilărie și adolescență, când facem, cumva, alegerea adultului care vom deveni. Dar nu îmi dau seama când și cum are loc acel declic care ne separă.

Când anume devenim adulți?

Categories
Corlicisime

Inocența pierdută

Fotografie0325Cele mai fericite amintiri din copilăria mea și cele mai vechi, de altfel, sunt de pe undeva de la 7 ani. Am fost luată cu cortul la Prut, de unchiul, mătușa mea și familia surorii unchiului: aveau un băiețel de vreo 3 anișori care s-ar fi plictisit singur, își dorea o surioară și asculta de mine.

Nu mai știu exact în ce loc am fost pe malul Prutului. La vremea aia, nici nu îmi păsa. Dar țin minte de parcă abia m-am întors că era un loc deluros, la câteva sute de metri de locul unde am campat era un pârâiaș, iar la vreo doi kilometri, o stână. Oițele erau destul de departe încât să nu le văd, dar destul de aproape încât să disting în zare așezarea ciobanilor, iar vântul să aducă uneori seara, sunetul clopotelor de la gâtul lor.

Locul era incredibil de proaspăt, deși, după cum arăta, mulți veniseră acolo la pescuit înaintea noastră. Adoram să stau pe lângă unchii mei când pregăteau momeala, chinuind peștii mici. În săptămâna aia am învățat ce este șalăul și ce este somnul. Al doilea îmi plăcea mai mult, pentru că avea mustăți și îmi era mai ușor să îl recunosc.

Mașina și cortul erau undeva mai sus de mal, pe un deal, iar în primele zile mătușa mea mă cobora să admir uneltele de pescuit cu grijă, să nu alunec. Însă oricât mă ferea, izbuteam mereu să întru până la glezne în vreo baltă prin care iarba creștea în voie. Bălțile cu care eram eu obișnuită erau pe pământ bătătorit, murdare. Dar astea erau speciale. Trebuia să merg cu băgare de seamă, căutând cu privirea luciul apei. Iarba era atât de mare și se unduia în vânt atât de firesc, încât eram fascinată pur și simplu.