Categories
Corlicisime

Am donat sânge

Am citit la Alina detalii despre cum să donezi sânge. Și mi s-a părut foarte interesant, mai ales că eu vreau de foarte mult timp să fac asta.

Ba chiar am și reușit să o fac. S-a întâmplat să am kilogramele potrivite la momentul potrivit. Adică atunci când am mers cu Kathy, să o țin de mână, și cu mama ei. Mi-am dat seama că sunt mai grea decât par. Și am avut emoții până în ultima secundă, că-s mică. Și credeam că o să mă ia anemia. Dar nu am pățit nimic! Nu m-a luat amețeala, nu m-am legănat pe picioare. Am obosit mai ușor ca de obicei pe parcursul zilei, nu zic nu. Dar a meritaaaat!

Și pentru că eu am fost cu morcovelul până să văd ce și cum, hai să vă povestesc, să nu aveți așa mari emoții dacă o să purcedeți la treabă.

Categories
Corlicisime

Vrei blog? Curaj!

Postări despre cum să lansezi un blog pe net apar în fiecare zi. Unii te învață despre ce să scrii, alții ce pagini să îți faci prima dată.

Dar pe bune acum. Bloggingul, ca orice hobby, ocupație sau mai știu eu ce, nu se învață până nu îl încerci.

Așa că cea mai bună cale de a învăța să blogărești, este să intri pe o platformă din aia gratis, să pui mâna să faci un cont și să te pui pe treabă.

Pare alambicat la început, tocmai pentru că este ceva nou, cu care nu ați mai avut de-a face. Dar din greșeli învață omul. Și din coduri HTML bușite din cauza nepriceperii până la stadiul în care crapă de tot. Nuuuu că aș fi pățit 😀 .

Blogul personal este unul din fooooarte puținele chestii pe care le puteți face fără să vă pricepeți. Pentru că e al vostru și pentru că nu vă poate judeca nimeni dacă îl bușiți.

Așa că dacă vă chinuie talentul, la treabă!

Categories
Corlicisime

Sunt Blogger Acreditat. La Webstock

La un îndemn minunat și cu greutate venit din blogosferă (de la Emil dacă nu s-a prins careva), mă înscrisăi la Webstock. Eu, mică, blog mărunt, mă băgai în seamă pe formular, convinsă că oamenii ăia nu or să bage în seamă un începător.

Dar ce să vezi? Minune! După nici două zile, eram deja blogger acreditat! Și am convins și o colegă de muncă, nouă în breaslă, să se bage.

Și am emoții, că la întâlniri de astea și la conferințe pe dezvoltare personală și profesională am mai fost. Dar la o blogosferie de asemenea dimensiuni încă nu. Și o să fie prima dată când merg la un eveniment de acest gen, cu atâta lume de la care am atât de multe de învățat. Și o să fie prima dată când blogăresc în direct. Și mi-e cam teamă că o să se bușească ceva, dar în același timp sunt atât de bucuroasă că am să fac ceva nou!!!

Dacă ești blogger, vino și tu! Evenimentul se desfășoară pe 26 Septembrie, la JW Marriot Hotel, iar încrierea nu te costă nimic.

Mai multe despre eveniment găsiți în comunicatul de presă.

Organizatori sunt cei de la Evensys:

Cu peste 8 ani de experiență în dezvoltarea de conferințe și seminarii proprii, Evensys (www.evensys.ro) organizează în acest moment o paletă largă de evenimente, ce tratează tematici actuale, relevante atât pentru industria de business locală, cât și pentru cea din Europa Centrală și de Est. Astfel, Evensys dezvoltă conferințe și seminarii proprii, ce acoperă 5 arii de expertiză: Marketing & Comunicare, Internet & New Media, Financiar & Investiții, Real Estate și Retail.

Acestea fiind spuse, cu cine mă văd pe acoloooo?

Categories
Mă inspiră

4CAREER se reinventează

Vă amintiți de Gabriel? Este un domn care se ocupă cu consilierea în carieră, care m-a impresionat demonstrând ce poate face pentru tineri, în loc să se laude cu cine este. Ar fi putut să se laude. Are cu ce. Dar a preferat să explice tinerilor cum îi poate ajuta.

În urmă cu câteva luni, o mână de voluntari s-au oferit să îl ajute cu imaginea 4CAREER în online. El a acceptat și a ieșit o minunăție de site, din mâinile câtorva studenți de naționalități, culturi și religii diferite.

Un site mai transparent, mai accesibil și, cel mai important, mult mai bine organizat, dacă mă întrebați pe mine. Se vede că s-a pus suflet la crearea lui.

Informațiile sunt mult mai concise și mult, mult mai ușor de găsit.

Dar nu numai 4CAREER  a fost reinventat, ci și proiectul derivat din acesta, adevărat instrument pus la dispoziția tinerilor: Study4CAREER. Sau, în ceva mai multe cuvinte, o colecție de resurse puse la dispoziția tinerilor la început de carieră.

Categories
Corlicisime

Arta unui limbaj

Sunt ceea ce noi, oamenii, numesc poliglotă (sau cum spun eu destul de des cât să mă creadă lumea analfabetă, „poligheată”). Adică vorbesc mai multe limbi străine. 3: engleză, franceză și spaniolă, iar asta este și ordinea în care le stăpânesc. S-au lipit de mine pe nevăzute, neștiute și nesimțite. Sincer vă spun. M-am atașat de ele ușor, fără să îmi dau seama când sau cum am început cu exactitate să le vorbesc fluent.

Să înveți o limbă străină este ca și cum ai încerca să stăpânești o artă. Putem, cu toții, să învățăm tehnica. Să îi învățăm vocabularul, să îi stăpânim gramatica. Dar foarte puțini dintre noi sunt aceia care o simt cu adevărat. Cei care o pot exprima fără nici o reținere.

Pentru că, ne place sau nu, între noi și orice limbă străină pe care vom încerca să o învățăm vreodată, va exista o barieră. Un zid între creier și corzile vocale. Și mi-am dat seama de asta când mi-am propus să învăț germana și nu am reușit. Zidul ăla, peste care aproape că am sărit cu grație când am învățat engleza, pe care m-am cățărat cum am putut cu spaniola și pe care îl demolez cărămidă după cărămidă cu engleza, s-a ridicat în toată splendoarea în fața mea, iar eu m-am izbit, cu toată forța, cu capul.

Și a fost al dracului de frustrant. Sincer. Pentru că încerc să trăiesc cu ideea că sunt în stare de tot ce îmi propun să fac. Nimic nu este imposibil, dacă vreau cu adevărat, nu? Pot face orice îmi propun!

Ei bine, nu. Pentru că o limbă străină este o artă. Arta de a păcăli zidul. Arta de a convinge creierul să nu mai traducă. Arta de a vorbi fără să faci din asta un act conștient. Fără să îți spui: „Acum vorbesc, acum voi spune cizmă, iar apoi pantof.”

Iar arta…ne bucurăm cu toții de ea. O simțim dacă ne deschidem inimile. Dar puțini dintre noi o exprimă, chiar mai puțini o stăpânesc în adevăratul sens al cuvântului, și doar cei aleși sunt capabili să o creeze.

Iar apoi, faptul că pictezi ca nimeni altcineva nu va însemna niciodată că ești în stare să cânți. Așa cum faptul că știi să desenezi o casă cu ferestre lipite de margini și cu becuri care se văd prin pereți nu va însemna niciodată că poți desena un castel care să pară fotografiat, sau care să semene puțin cu cele din primele desene animate.

De asta iubim noi, oamenii, limbile străine și artele. Pentru că știm cu siguranță, în sufletele noastre, că nu le vom stăpâni pe toate. Dar cu toate astea, ele ne ajută să comunicăm. Să nu ne mai simțim singuri. Să fim mai aproape unii de alții. Iar limbile vorbite și artele, limbile simțite, se vor completa reciproc mereu. Acolo unde una eșuează să transmită, alta va reuși. Chiar dacă nu vom reuși mereu să le înțelegem sau să le transmitem pe toate, undeva, cineva de lângă noi, va putea să o facă în locul nostru. Ne va traduce. Iar asta ne va aduce cumva mai aproape.

Categories
Corlicisime

4 ochi frumoși

ertPort ochelari de pe la 16 ani. Și vă spun sincer, nu m-au deranjat niciodată. Îmi plac, am găsit și ramele visurilor mele, au devenit o parte din identitatea mea ca persoană.

Nu de alta, dar am o miopie babană, de vreo -3 per fund de borcan. Asta înseamnă că eu acum, când scriu, dacă îmi dau ochelarii jos văd ecranul calculatorului în ceață și culori difuze. Când ai o miopie ca a mea, ochelarii devin o extensie a corpului. O dependență. Așa cum sunt cârjele pentru un invalid. Îți faci controale cam la 6 luni, iar dacă  dioptriile se schimbă dramatic, te desparți foarte, foarte greu de ochelarii care ți-au fost tovarăși de suferință.

Sunt întrebată foarte des de ce nu mă operez. Păi, în primul rând, că nu prea vreau. Mai am mult și bine până o să îmi pot permite operația, sincer. Plus că m-am obișnuit așa. Nu îmi percep miopia ca pe un handicap. Sunt o fată mioapă. Și chiar nu îmi pasă ce cred alții despre asta.

Categories
Corlicisime

Lasă-mi țara în pace

Citeam zilele trecute pe Facebook statusul unei dudui căreia i s-a făcur scârbă de România. Mi se pare trist. Pentru că la urma urmei, cu foarte mici excepții, aici ne-am născut fraților.

DSCF0328Și nu este vina României că în ea mai trăiește și câte un prietenaș care doar ce a coborât din copac.

Eu m-am născut într-o Românie superbă, ce mi-a oferit o copilărie la care foarte mulți abia dacă îndrăznesc să viseze. M-am născut într-o țară superbă!

Am copilărit în două sate din două zone diferite ale țării, dar ambele cu oameni frumoși. Am copilărit ca un băiețaș, cocoțată prin copaci și murdară de noroi. Și am adorat fiecare secundă.

Îmi amintesc și acum felul în care puteam fi păcălită de verii mai mari să le fac treaba. Făceam curat la iepuri, le dădeam mâncare, treceam pe la căței, mă mai alintam ducând câte ceva la căluți ca să mă lase să mă cațăr în spatele lor…

În România mea am dus primul buchet de flori doamnei învățătoare, am făcut primele mele excursii cu clasa, am legat prima prietenie și m-am îndrăgostit pentru prima dată.

Și tot în România mea „de căcat” am experimentat studenția, am învățat să fiu om mare, să mă descurc singurică.

România mea este un colț de rai. Dacă nu mă crezi, intră pe  Inegalabila Românie și vezi câtă lume este de acord cu mine!

România asta grețoasă are oameni foarte FOARTE frumoși dacă te înconjori de energie pozitivă. Sincer vă spun. Încercați dacă nu mă credeți. Sunt, într-adevăr, și nesimțiți ici-colo, dar hai să fim serioși: asta nu e o chestie care ține de nație.

Nesimțiți sunt peste tot, iar dacă noi alegem să le dăm atenție, nu este vina nimănui. Iar țara în sine nu are ABSOLUT NIMIC DE-A FACE cu politicienii care se joacă cu mintea noastră și fac schimbări aiurea în învățământ, legislația muncii sau mai știu eu ce.

România mea este tot mai frumoasă, pe zi ce trece.

Așa că dacă îți este greață de țara în care te-ai născut, îmi pare sincer rău pentru tine. Pentru că greața aia te împiedică să vezi că mai sunt și lucruri faine pe-aci, pe-aproape.

Categories
Corlicisime

O lume portabila

Trăim într-o lume portabilă. Și în fiecare zi, obiectele de care ne folosim se micșorează.

Dacă atunci când eram noi mici undele din cele mai interesante jocuri erau pe un televizor, în unele cazuri alb negru, astăzi cam orice formă de tehnologie încape într-un buzunar.

Am primit prima mea „jucărie” la vreo 8 anișori. De la Moșu. Dura vreo 10 minute să o montez. Și era imensă, dacă stau să mă gândesc. Față de ce dispozitive există în ziua de azi, cel puțin. Pentru că nu provin dintr-o familie foarte atașată de tehnologie, primul PC a apărut în casa mea tărzior, când aveam vreo 18 anișori.

Bineînțeles, până atunci, știam perfect să folosesc internetul și să joc Solitaire.

Dar îmi era lene să montez toată harababura de joc pe televizor, așa că cele mai multe jocuri pe care le foloseam erau cele de pe telefon.

Și mi-a fost greu și să învăț să manevrez jocurile pe calculator. Spre deosebire de fratele meu, care a preferat mereu PC-ul. În mare parte și pentru că jocurile lui implicau tot felul de strategii și meniuri care mai de care mai sofisticate, la care se adăugau fel de fel de opțiuni, care mai de care mai savante, în mintea mea.

Asta în timp ce joculețele mele țineau de logică, fiind cu mult mai simple, dar solicitând cu totul și cu totul alt tip de atenție. Preferințele noastre pentru un anumit dispozitiv țineau de nevoile jocurilor pe care le preferam.

Între timp, telefoanele au evoluat, calculatoarele au devenit laptop-uri și au început să încapă în gentuțe care mai de care mai mici.

În ziua de azi, când vine vorba de jocuri PC versus jocuri pe telefon, supremația nu mai ține atât de mult

de o necesitate, cât de preferințe. Lupta nu se dă între două tipuri de gadgeturi, ci între mai multe mărci  de laptopuri sau smartphone-uri. Dacă ”jucăria” pe care joci nu poate duce anumite carateristici ale jocului tău, cumperi alta, mai performantă, dacă ești chiar atât de pasionat. Contează mai mult ce dispozitiv preferi, decât ce joc vrei să joci.

Producătorii de jocuri au prins ideea și au adaptat jocurile la tot felul de dispozitive.

În ziua de azi se găsesc foarte ușor site-uri de pe care se pot descărca jocuri compatibile cu PC-uri, tablete sau telefoane mobile. Iar aceste site-uri cresc mobilitatea utilizatorului mai mult ca niciodată.

Printre aceste site-uri se numără șoi cele de jocuri de casino online. Poți găsi foarte multe jocuri casino compatibile cu orice tip de dispozitiv. Totul este rapid, compatibil, dar cel mai important, oferă mobilitate. Și tocmai de asta este atât de popular.

Tehnologia face totul chiar atât de simplu.

Categories
Corlicisime

Papa bun – Tăvălite pentru nepricepuți

Am început să aduc tăvălie colegilor de muncă în urmă cu vreun an. Și de atunci îmi tot cer rețeta, căci, vezi Doamne, alea de pe net nu ies la fel de bine. Eu cred că sunt amabili și nu vor să îmi frângă inimioara.

Totuși, pentru ca prăjiturile să îți iasă la fel de bune ca ale mele, trebuie să îndeplinești niscaiva criterii, căci nu ies așa, oricum:

1040112_3990582219822_1015488389_o– să stai în chirie și să ai un cuptor vai de mamă de om – la al meu acum bag blatul, peste 5 minute îl verific și e crud, iar peste 5 minute jumate îl scot să tai partea arsă cu racleta

– să știi să gătești măcar cartofi pai, dar să fii tufă în ale prăjiturilor

– să fi tăiat la viața ta măcar o cremă fiartă (parcă așa îi zice)

– să te plictisești/ enervezi gătind chestii ce necesită cantități exacte.

– să nu îți fie teamă să experimentezi, să modifici, să lași dezastrul din bucătărie tentativa de Master Chef din tine să își facă de cap

– să îți placă să te joci cu ingredientele, să o faci cu mare drag și inimă deschisă – știu că sună a clișeu, dar contează

Acum, pentru prăjitura în sine ai nevoie de: