Categories
Eveniment

Cum a fost Webstock

Webstock 1Am fost și la Webstock 2014. Și mi-s tare mândră. A fost prima dată când am participat.

Este foarte tare pentru un blogger mărunt ca mine să ia parte la așa ceva, din mai multe motive:

– am cunoscut mulți oameni pe care îi știam numai de pe internet – iar ăsta a fost cel mai mare plus din puctul meu de vedere

– am avut ocazia să am în față, drept vorbitori, oameni care au multe de spus în domeniile în care activează

– m-am simțit caaaa o mică răsfățată, că am primit cadouri și mi s-au făcut poze din toate părțile (bine, mică eram oricum)

– am mai ieșit și eu în lume, că tare mult trecuse de la ultima ieșeală

Conferințele la care s-a întâmplat să ajung eu au fost, cică, de comunicare. Dar mie mi s-au părut mai mult de branding. Și a fost interesant să urmăresc puțin din acțiune de la celălalt capăt al creerii unei imagini. Am încercat eu o tentativă de live blogging, dar s-a cam ales praful.

Mândria mea pe anul ăsta a fost că mi-am adus colega de servici, pe Enutse, în lumea asta și a părut chiar încântată de tot ce s-a întâmplat. La petrecere nu am reușit să ajung, dar am avut conștiința împăcată la ideea că las fata pe mâini bune. Este un om talentat, care ar avea multe de spus pe domeniile de care este pasionată și sper că Webstock a fost un impuls.

Oameni super faini, de care îmi era foarte dor și abia vineri am realizat cât mă apăsa dorul ăla. Bloggerii nu sunt oameni, vorba lui Emil. Bloggerii sunt niște ființe ceva mai deschise la minte și la suflet, ceva mai lipsite de prejudecăți și de tendința de a judeca un om înainte să dea mâna cu el. Bloggerul e un om la care te duci să te prezinți și moare de drag să vorbească cu tine, chiar dacă tu vrei să îi expui o critică. Bineînțeles, critica aia trebuie să fie constructivă și expusă civilizat.

Categories
Corlicisime

Cine e la Webstock???? Eu suuuunt!

Dupa o saptamana plina si emotii cat cuprinde, a venit si ziua feeasta….

Sunt la Marriot, la primul meu Webstock…

Dupa o dimineata somnoroasa, in care era cat pe ce sa ma faca ploaia ciuciulete si tramvaiul clatita, il am in fata pe Steven von Groningen. Un om pe gustul Enutsei, cu care sunt azi aici: sportiv, fotograf, familist. 

Categories
Corlicisime

Mobilă și saltele

La mobilă și saltele mă gândesc de câteva zile, credeți sau nu.

Locuiesc cu chirie în apartamentul unde stau acum de câțiva ani buni. Și am ales locul în așa fel încât să nu aibă mobilă foarte nouă sau fragilă, ca să nu am ce deteriora sau sparge.

Între timp, modul meu de gândire s-a schimbat. Dacă pe vremea aia nu suportam nici măcar să am perdele, acum parcă aș alege ceva în culori vii, cu draperii asortate. Asta la ferestre.

În bucătărie, aș schimba oricând, cu foarte mare plăcere, frigiderul. Cu ceva mai mare. O combină frigorifică sau ceva asemănător, în care să îmi pun pentru iarnă fel de fel de legume.

Tot în bucătărie aș schimba oricând, fără să stau pe gânduri, masa și scaunele. Cele vechi sunt pe aici de pe vremea fostilor proprietari, asta insemnand cam 5, poate 6 ani.

Iar holul…o încăpere atât de mică…în care îmi promit mereu că voi face atât de multe…îmi tot propun de vreun an că iau un suport de pantofi, mă uit după cel ideal prin magazine, dar nu concretizez nimic…

Sufrageria este de vis: canapea, două fotolii, măsuță de cafea și un dulăpior. Foarte spațioasă. Nu aș schimba nimic. Deși proprieterul are de gând să aducă altă mobilă.

Categories
Cartea de vineri

Lucifer – Michael Cordy

LuciferAm găsit cartea asta întâmplător, așa cum găsește oricine o carte de care se îndrăgostește, în cele din urmă. La muncă, am o colegă care îmi spune Lucifer, iar acea colegă urmează să părăsească echipa.

Așa că am văzut cartea pe Facebook și m-am gândit că ar fi amuzant să dăruiesc colegei o carte cu numele meu. Înainte de a o dărui însă, am reușit să o citesc.

 Ca să ne înțelegem, în cartea asta, Lucifer nu vine de la îngerul decăzut. Ci de la computerul ce funcționează folosind lumina ca unitate de stocare. Lucifer este creat de un savant cam nebun, Bradley Soames, alergic la soare. Atât de alergic, încât contactul cu ultraviolete îi provoca un soi de cancer de piele.

Pe de altă parte, îl avem pe Miles Fleming, un neurolog ce ajută pacienții să folosească membre artificiale controlate cu ajutorul minții. Tehnologia sa îl folosește, bineînțeles, pe Lucifer. Miles încearcă să îi redea fratelui său vocea, însă cel din urmă moare în timpul intervenției. La scurt timp după moarte însă, vocea fratelui se chinuie să comunice cu cei vii.

Între cei doi savanți, se află partenera de afaceri și angajata lui Soames, Amber Grant, legătura acesteia post mortem cu sora geamănă, Ariel, și o întregă Biserică ce își desfășoara activitatea online.

Un secret macabru și o întrebare ce a obsedat omenirea timp de mii de ani leagă toate aceste ingrediente, coordonate de Lucifer: ce se întâmplă cu noi după ce murim?

Nu este cea mai captivantă carte pe care am citit-o vreodată, dar este cu siguranță în Top 3. Pentru că a reușit să mă țină cu sufletul la gură și pentru că nu mi-a dat voie să o las din mână.  Dar mei ales pentru momentele în care am descoperit lucruri atât de neașteptate, încât am revenit la paginile anterioare, ca să mă asigur că am înțeles bine și că nu confund personajele între ele.

Pe scurt, o carte care merită efortul. Dacă vreți să decideți singurei dacă merită sau nu efortul, Lucifer are o mostră pe Elefant.

Lectură plăcută!

Categories
Corlicisime

Robotei

Dacă ați avut vreodată nevoie să sunați la Asistență Clienți…cam la orice, ați dat de armata de roboțime:

„Pentru Română, apasă 1/ For English, press 2”

„Pentru detalii legate de serviciile Dvs, apăsați 1/ Pentru detalii legate de credit, apăsați 2/ Pentru Povestea celor 3 purceluși, nu apăsați nimic”

Și, transpirând de draci, te întrebi ce Doamne iartă-mă și Sfântă Maică Precistă trebuie apăsat ca să vorbești cu un om!!!

„Pentru detalii legate de serviciile disponibile dar neactivate, apăsați 5/ Pentru ofertele cele mai noi, apăsați 6”

Ba mai mult, la muncă, anul trecut, încercând să dau de un hotel în Roma (lucrez în turism) și tot apăsând butoanele indicate de tanti aia la telefon aiurea, am ajuns într-un final la un om care a răspuns: ”Hallo! Ich bin Helga!”. Știți ce zic?

Eu înțeleg că lumea caută să se modernizeze. Că în ziua de azi explorăm fundul mării cu ajutorul unor submersibile teleghidate și văzduhul cu drone. dar pe mine vocea aia guturală care se comportă ca un surd jumate chior NU MĂ AJUTĂ!