Categories
Corlicisime

Viața după smartphone

De aproape un an de zile, am intrat și eu în rândul lumii: am smartphone. Până la el, m-am descurcat cu un tradițional “Nokia 1400 toamna” cum îi spuneam eu. Așa că un dispozitiv “dăjtept” mi-a schimbat puțin percepția față de gadgeturi, online, social media.

Categories
Eveniment

#DigitalDivas15

IMG_20150527_173707Pentru că anul ăsta mi-am propus să fiu mai atentă la pasiunea mea pentru scris și să îi acord mai mult timp și resurse, mă aflu azi la Digital Divas 2015. Nu sunt singură, ci cu camaradele mele de blogosferă, Kathy, Mădălina și Ramona.

Nici nu am ajuns bine aici, că am făcut cunoștință cu Coccolino, o dulceață de urs, cu cea mai simpatică echipă pe care am cunoscut-o eu pe la evenimente.

Categories
Teatru și Filme

Bullets over Lipscani

 Teatru: Godot Cafe

Regia: Eugen Gyemant

Actori: Dan Rădulescu, Smaranda Caragea, Cătălin Babliuc

Scenariul piesei este, am citit undeva, inpirat de un text al lui Woody Allen. Un spectacol la care am râs cum nu am făcut-o de ceva vreme la teatru.

Personajele sunt cele care fascinează, mai mult decât orice altceva. Pentru că deşi oarecum banale şi pline de clisee, dau dovadă de expresivitate, de originalitate, de umor, de inteligenţă. Ştiu, ceea ce descriu sună contradictoriu. Dacă veţi vedea piesa veţi înţelege, promit.

Categories
Cartea de vineri

Diavolul se îmbracă de la Prada

Sursa foto

Îmi place foarte mult cum joacă Meryl Streep. Asta nu e un secret. Iar atunci când am văzut prima dată „Diavolul se îmbracă de la Prada”, felul în care a jucat personajul Mirandei m-a fermecat. Și mi-am zis că trebuie să citesc și cartea. Musai!

Dacă ați văzut filmul, știți ideea. Între film și carte există însă foarte mari diferențe.

Andy are 22 de ani și vrea să devină jurnalist. Așa că ajunge asistenta secundară a Mirandei Priestley, redactor șef la cea mai mare publicație de fashion din lume, Runway.

Este angajată de Emily, cea care avea să îi devină un fel de ghid în meserie și devine, peste noapte, angajată pe un post pentru care „un milion de fete ar face moarte de om”. Nici nu începe bine treaba că șefa sa, deși nu era în țară la momentul respectiv, începe să îi facă viața un iad.

Categories
Mă inspiră

2% și poți salva o viață

Sursa Foto: http://www.salvaticopiii.ro/?id2=00040006

Săptămâna aceasta este ultima în care se mai pot completa formularele 2%, prin care fiecare decide unde se va duce o mică parte din impozitul său pe venit.

Eu, una, cred că este una din cele mai eficiente metode de a dona.

Pentru că eu nu dau bani pe stradă. Prefer să donez pentru cauze în care cred, sau pentru cauze susținute de oameni în care cred, direct unei fundații, prin evenimente precum maratoanele.

Apoi, îmi mai place să donez sânge (oare sunt macabră pentru că spun asta?). Iar atunci când o fac, întreb în stânga și-n dreapta dacă are vreunul cunoștințe bolnave, ca să dau un nume când donez. Iar apoi sun persoana în cauză, sau părinții respectivului copil în unele cazuri și anunț, să știe că s-a donat în numele lor. Dar asta este o altă poveste.

Să revenim la cei 2%, o altă metodă eficientă de a dona.

2% nu reprezintă atât de mult pe cât mă așteptam eu, când m-am dus entuziasmată cu formularul la HR, să îmi spună colega ce să trec la sumă. Dar l-am completat. Câțiva bloggeri l-au completat și ei. Noi toți vom povesti despre  campania 2% pentru Salvati Copiii cititorilor noștriDacă la fiecare 10 cititori, măcar unul va completa formularul, suma se va mări. Pentru că a venit timpul ca „Împreună putem face diferența!” să nu fie doar vreun motto.

Cei 2% sunt parte impozitul pe care voi îl plătiți la stat. Nu îi plătiți separat. Nu faceți nimic decât să completați un formular. Sunt bani puțini, dar dacă stați să vă gândiți, numai voi știți cât i-ați muncit.  Așa că, de ce ați avea măcar puțin control asupra lor? Este dreptul vostru, cei care cotizați.

De ce să donați cei 2% pentru Salvați Copiii? Pentru că ei se luptă cu mortalitatea infantilă. Iar dacă un adult mai este cât de cât responsabil pentru propria sănătate, un copil nu are absolut nici o vină. Un nou născut merită absolut fiecare șansă la viață care i se poate da, oricât ar fi ea de mică. Iar dacă el, cât este de mic, abia născut, nu poate lupta singur, poate că noi, cei mari, îi putem fi scuturi în fața morții. Poate îi putem cumpăra o șansă, prin cei 2%, din care fundația să doteze cât mai multe maternități cu aparatura necesară.

Până în prezent, în cadrul campaniei pentru reducerea mortalităţii infantile, derulată începând cu octombrie 2012, Salvați Copiii a dotat 54 de maternități din 33 de județe cu echipamente medicale performante în valoare de 4.800.000 lei.

Iar acesta, sper eu, este abia începutul.

Categories
7 lucruri Eveniment

Mobifest15

Am mers la Mobifest15 în primul și în primul rând pentru oamenii pe care știam că am să-i văd sau revăd. Social Media este o lume tare faină. Bloggerii nu mai sunt de acum tocilăreii ăia care scriu cu pseudonime. Sunt oameni faini, cu care se merită să te vezi și care merită fiecare secundă pe care o investești stând cu ei de vorbă.

Și apoi, ca om, trebuie să fii curios din fire, să vrei să cunoști tot mai mult. Să fii un burete care absoarbe, filtrează, adaptează informația și apoi o folosește în favoarea sa.

Categories
Corlicisime Eveniment

Hai să ne MobiFest-izăm!

Pe 13 May, voi fi la MobiFest. Nu de alta, dar am mai fost la evenimente Evensys și am învățat ceva nou de fiecare dată. De câte ori se anunță câte ceva, dau fuga la semnat cereri de concediu, pentru că știu că se va merita.

Sunt două motive mari și late pentru care merg la astfel de evenimente:

– Vorbitorii pe care am ocazia să îi ascult – profesioniști cu experiență în domeniul subiectului pe marginea căruia se defășoară evenimentele

– Oamenii pe care am ocazia să îi cunosc, să îi revăd, să dau mâna cu ei după ce i-am citit luni, poate ani.

Și apoi, mai este și faptul că trăim într-o lume Mobil-izată. Mai toată lumea are în ziua de azi telefoane „deștepte”. Și a venit timpul să învăț să îl folosesc pe al meu la întreaga sa capacitate. În jurul meu, oamenii renunță treptat la calculatoare cu unitate, la laptop, și trec la tablete, la telefoane. Gadgeturi care ocupă mai puțin spațiu, dar sunt la fel de eficiente. Devenim, treptat, dependenți de ele. Și a venit timpul să întoarcem dependența asta în favoarea noastră.

Pe de altă parte, eu, bloggerul trebuie să mă adaptez noului trend. Trebuie să mă asigur că îți ofer ceva care poate fi accesat de pe mobil la fel de ușor precum de pe computer. Dacă eu, alucianna.ro, vreau ca tu, cititorul, să îmi rămâi fidel, trebuie să te ajut.

Dacă te afli printre cei care îmbrățisează schimbarea și vor să se adapteze cât mai bine, dacă vrei să încurajezi această evoluție, s-ar putea să îți placă la MobiFest. Ne vedem acolo!

Categories
Eveniment

Hai și noi la Comic Con!

Manu Bennett

În acest week-end, la Romexpo, se desfășoară marele și inegalabilul East European Comic Con. Iar eu am aflat de la Cristian, cum aflu de toate evenimentele la care se merită să mergi în calitate de om interesat de Social Media și nu numai.

Printre hobby-urile mele se numără filmele. Nu se vede, dar mi se întâmplă să pierd nopți, week-enduri și concedii citind, urmărind filme, sau descoperind seriale. Iar când dau de vreun serial care îmi place în mod deosebit, văd toate sezoanele în cel mai scurt timp posibil (de obicei câteva nopți, de preferință urmate de zile lucrătoare, ca să pot fi zombalău a doua zi la muncă).

Individul din poză este Manu Bennett. Care da, poate fi și bocciu, se pare. Știți ce are în comun cu John Noble? Dacă știți, poate ar trebui să ne vedem la Comic Con. Dacă nu, vă spun eu: ambii au jucat personaje negative în Lord of the Rings, respectic The Hobbit. Și pentru asta, eu una, aș vrea să îi cunosc. Pentru că un personaj negativ este mai greu de creionat decât unul pozitiv. Cel puțin din punctul meu de vedere. Este ușor să joci pe cineva care va fi iubit de toată lumea. Capacitatea de a juca un personaj diabolic, fără a-l face să fie exagerat, este, zic eu, o artă. Iar misiunea este cu atât mai grea când vorbim de ecranizarea unei serii de cărți atât de cunoscute și iubite precum cele care povestesc aventurile Hobbiților.

Dacă motivul pentru care m-aș trezi eu dis de dimineață în week end să merg la Comic Con nu te convinge, aici ai lista de invitați.

Categories
Corlicisime

Nu mai știm să ne bucurăm

Sursa foto: http://media.rhizome.org/blog/2575/helpinghand.jpg

Zilele trecute am „uitat” o carte pentru copii, Povești Nemuritoare, la un loc de joacă. Am întors capul cu teamă, să văd dacă vreunul din părinți îndrăznește să o ia.

A fost ridicată de o mămică, cu teamă. Mi-a văzut bilețelul, a ridicat din umeri cu îndoială și a pus cartea la loc, pe băncuță. Și atunci mi-am dat seama: nu mai știm să ne bucurăm de lucruri mărunte. Ne pierdem inocența. Și fiecare zi care trece ia cu ea o parte din noi.

Ne este greu să credem că un străin ar face orice să ne ajute. NIMIC nu e cu adevărat gratis pe lumea asta, ne spunem. Așa că orice act de bunătate trebuie să ascundă ceva.

Sau, mai rău, ne spunem că NU NI SE POATE ÎNTÂMPLA NOUĂ. Viața este grea și urâtă. Așadar, ne așteptăm doar la nenorociri. Nu se poate să mă bucur de azi, pentru că ieri a fost o zi tristă. Nu se poate să zâmbesc înapoi pe stradă, cuiva care mi-a zâmbit anapoda! O fi nebun! Nu se poate ca pentru MINE, cineva să facă un efort.

Ei bine, eu vă spun că se poate! Există pe lumea asta oameni care fac bine. Pentru că așa li se năzare. Pur și simplu. Și, NU, stați liniștiți, nici binele făcut de ei nu este GRATIS. Pentru că nu, nimic nu este GRATIS pe lumea asta. În schimb, există oameni care caută alt tip de răsplată. Eu și Alina  căutăm să ne simțim utile. Să lăsăm ceva în urma noastră. Să facem rost oamenilor de clipe de viață, plătite cu sânge, la propriu.

Alina (altă Alină) și Sorin au găsit o cale prin care pasiunea lor pentru sport să folosească bolnavilor de cancer.

Iar astea sunt doar câteva exemple. Și în același timp, dovezi că avem pentru cine zâmbi. Că sunt oameni, acolo, care au nevoie de noi.

Am numai 25 de ani. Și mai am de gând să trăiesc foarte mulți de acum încolo. Așadar, sunt  foarte tânără. Dar am învățat două lucruri:

1. Oricât de trist și neajutorat ai crede că ești, dacă întinzi o mână de ajutor, se va găsi cineva măcar să vadă mâna aia și să se aplece spre tine, încercând măcar să te prindă. Iar frumusețea vieții stă în faptul că ajutorul vine de unde te aștepți mai puțin.

2. Oricât de mărunt te crezi, dacă vrei să ajuți, întinde mâna, în direcția în care te simți mai comod. Nu știi niciodată pe cine vei prinde sau a cui cădere o vei încetini. Nici nu îți imaginezi cât poți conta.