Cartea lui Tudor Chirilă, Exerciții de echilibru , mi-a trezit curiozitatea cum mă așteptam mai puțin: am văzut-o în mâna unei colege. Așa că am făcut rost de ea în doar câteva zile. Am să recunosc, nu am terminat încă de citit la ea. O să înțelegeți de ce mai jos.
M-am aruncat în paginile ei fără să am măcar cea mai mică idee despre subiect. Din motive care depășesc puterea mea de înțelegere, nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. De fapt, nu știu ce așteptam de la cartea asta. Mă așteptam, cred, să fie un roman. Dar nu este.