Month: January 2016

Un lucru cunoscut de toată lumea la mine la birou este că am sertarul plin cu de toate. Dacă ai nevoie de ceva să meșterești pe birou, sunt șanse mari să îți pot împrumuta: perforator, capsator, lipici, bandă adezivă. În timp, m-am atașat de aceasta din urmă și i-am găsit diferite întrebuințări. Este foarte, foarte utilă.

1. Pentru notițe auto-adezive. Ador genul ăsta de hârtiuțe, dar lipiciul lor este foarte, foarte prost. Iar mie-mi place (și am nevoie) de notițe la vedere. Cele mai importante stau prinse de monitor. Din cauza căldurii acestuia, lipiciul de pe hârtiuțele „tradiționale” tinde să se desprindă. Asta este o treabă pentru banda dublu adezivă, care face față mereu unei asemenea „provocări”.
   Continue reading “7 utilizări pentru banda adezivă”

Aerul mirosea a pământ, a frunze uscate și a corzi de viță de vie. Soarele era încă pe cer, arzând destul de tare pentru o zi de toamnă. Plimbându-se călare, printre butucii de Merlot, Luana admiră orizontul. Cât vedea cu ochii, podgoria se întindea jucându-se în nuanțe de verde muribund și brun. În urmă cu aproape o lună, un întreg furnicar se pusese în mișcare. Aici fuseseră culegătorii, pentru ultimii ciorchini, lăsați pe viță câteva zile bune după primul cules. Robert, cel care o angajase, spunea că asta dă anumite calități vinului. Dar ea uitase pe care. Trase adânc aer în piept și se ridică ușor din șa, descălecând cu băgare de seamă.

Faptul că-mi plac bijuteriile de argint și cele lucrate manual nu este un secret pentru nimeni (sper). În general, cumpăr sau primesc asemenea accesorii și uit să le port. Dar cum anul acesta mi-am propus să am mai multă grijă de mine și așadar de aspectul meu, asta o să se schimbe.

Am avut primul meu ruj roșu prin liceu. Într-o zi am mers  la ore purtându-l. Și un coleg, mai sarcastic din fire, a întrebat dacă m-am dat cu vopseaua de ouă rămasă de la Paște. Și o vreme, foarte multă vreme de fapt, nu am mai avut curaj să mă apropii măcar de roșu la standuri. Îmi intrase în cap, bine de tot, că roșul nu este de mine și că arăt ca un semafor cu el.

Abia în urmă cu vreo 3 ani, tot urmărind bloguri de beauty, a răsărit în mintea mea ideea că există o nuanță de roșu pentru fiecare fată. Așa că astă vară, m-am dus frumos în Sephora, cu a mea colegă make-up artist la purtător, să găsim ceva decent, că prea o „amenințam” de vreo 2 luni cu trăznaia. Planul era să nu ies din afurisitul ăla de magazin fără un produs de buze roșu.

Pavel este nepoțelul colegei mele de birou, Andreea. Am aflat despre el ieri, întorcându-mă de la masă. La 3 ani, a fost diagnosticat cu autism. Au trecut 5 ani de atunci, ani în care micuțul a încercat să se intergreze între copiii de vârsta lui și să devină un om normal.

Pentru cei care nu știu, autismul este o tulburare de dezvoltare considerata drept una dintre cele mai severe tulburari neuropsihiatrice ale copilariei. Autismul este tulburarea centrala din cadrul unui intreg spectru de tulburari de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburarilor autismului/autiste sau de tulburari pervazive de dezvoltare. (Sursa și detalii aici)