Categories
Teatru și Filme

Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald | Crimele lui Grindelwald | Recenzie

Voiam sa vad Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald cam de cand am aflat ca o sa apara. Adica de cand am vazut primul film din serie, adica in urma cu vreo doi ani. Si am ajuns sa il vad în noiembrie. Si am venit aici sa imi dau cu parerea, ca si asa nu am scris nimic de cateva saptamani.

Așa că dragii mei, fără a da spoilere, permiteți să raportez! Am să încep cu ce nu mi-a plăcut, ca de obicei, ca să  terminăm cu plusurile, să nu plecați de aici posomorâți.

Categories
Corlicisime

De ce ai avea nevoie de un fotograf de botez?

Știți vârsta aia la care toți prietenii caută fotografi profesioniști pentru nuntă, butez și cumetrie, biserică, nași, restaurante și accesorii din tul, în timp ce tu treci un râu de munte în picioarele goale și te întrebi de unde să strângi bani pentru următoarea aventură?

Ei bine, dragii mei, s-a întâmplat! M-a ajuns din urmă! Am trecut de nivelul 1, reprezentat de nunți și am trecut la următorul, botezurile. Deși sunt genul de om cu super puțini prieteni (îi număr lejer pe degetele de la o mână) invitațiile astea apar din pământ, din iarbă verde. Deși nu mă omor după evenimentele astea pompoase, există oameni pentru care chiar mă bucur din toată inima și alături de care vreau să fiu în ziua aia specială. Chiar mă bucură entuziasmul din jurul unui astfel de eveniment, mămicuțele care fac ședințe foto de maternitate, emoțiile pentru o nouă viață care urmează să fie sărbătorită.

Categories
Corlicind prin lume - călătorii

O zi prin ploaie, la Balcik

Sâmbătă, 1 iulie, m-am plimbat prin Balcik, pe la Castelul Reginei, am mâncat la Ferma de Midii din Dalboka și m-a plouat „în unghi drept” la Cap Kaliakra.

Am ajuns la Castelul Reginei Maria din Balcik pe o ploaie răcoroasă, tomnatică și am pășit dincolo de poarta mare după o poză de grup, făcută ușor zgribuliți, sub umbrele. Aflat pe plajă, unde țărmul întâlnește marea și separat de ea doar printr-o faleză îngustă, Castelul impresionează în primul rând prin modestie. Din nu știu ce motive mă așteptam la o clădire înaltă, impunătoare, de zeci de etaje maiestuase. Am găsit în schimb un ansamblu format din mai multe clădiri înșirate pe marginea apei.

Am fost, desigur, prin Grădina Botanică cea plină de cactuși de toate mărimile, unii cu flori imense iar alții mici, mititei, că abia îi vedeai în ghivecele lor micuțe.

Partea cea mai tare a turului a fost degustarea de vinuri. Doamna care a făcut prezentarea știe ceva română și a expus totul superb! Încă a făcut și niște glume, care mie mi-au părut super haioase. Nu știu dacă bulgarii au expresii asemănătoare cu ale noastre sau a prins ea ceva de la românii care au vizitat castelul, că glumele nu erau bancuri, ci ironii sau expresii cu subînțeles. De vinuri nu mai zic! Au fost delicioase.

A urmat vizita la Ferma de Midii de la Dalboka, unde am stat ceva să ne aducă comanda, deși fusese comunicată de câteva ore bune, de când eram încă la Castel. Dar pentru că am fost o gașcă de oameni veseli și sociabili am încercat să nu ne lăsăm prea tare afectați de asta și am profitat de timpul de așteptare să ne mai cunoaștem între noi.

Poze mâncării nu am avut răbdare să fac. Dar a avut amica mea. Așa că azi avem fotografie culinară marca Denisa. Și să știți că deși am avut nevoie de ceva răbdare să ne fie servite, preparatele au fost delicioase. Cel puțin la masa noastră. Și să știți că au fost și relativ ieftine. Am dat 6 Leva pe o supă de midii, 8 pe o tocană de midii cu mămăliguță și ciuperci și vreo 3 pe băutură. Adică vreo 40 RON, zic eu. Supa măricică, tocana medie așa ca „volum”. Dar eu mă satur repele, sunt un metru și-un sfert de șnițel de om.

Am plecat de acolo prin ceva ce a început cu o burniță și s-a transformat în ploaie torențială către autocare, urmând să ajungem la cap Kaliakra. Acu`, nu știu dacă a fost datorită mâncării sau ne-a prins bine să fim făcuți ciuciulete, că am ajuns acolo mai comunicativi și mai destinși.

Ba încă am făcut poze cu vreo doi colegi de drum, iar un băiat ne-a ținut umbrela. Căci da, Potopul se oprise când am ajuns dar s-a pornit iar când eram printre ruine și ploua, din cauza vântului, în unghi drept. Și nu exagerez de nici o culoare, am ajuns la adăpost murați, cu umbrele și pelerine zburate de pe noi. Și da, a fost ca în cele mai ale naibii Legi ale lui Murphy. S-a oprit fix când plecam.

Bineînțeles, ca să fie treaba treabă, am ajuns în București mai târziu ca de obicei. Ghda noastră a fost super drăguță și a rugat șoferul autocarului să mai facă niște opriri, în afară de cele clasice spre punctul final al excursiei, la retragere. Așa că unii dintre noi au fost lăsați cât mai aproape de casă în acest fel. Dintre ceilalți, 4 (printre care eu) am fost luați cu mașina chiar de ghidă. Pentru restul s-a făcut apel la restul grupului și s-au găsit șoferi voluntari. În felul ăsta foarte puțini au fost nevoiți să ia un autobuz de noapte sau un taxi.

Recomand excursia în Bulgaria, dacă sunteți ca mine și nu aveți mașină personală sau dacă vreți să cunoașteți oameni noi. Castelul Reginei este superb, iar Cap Kaliakra la fel. Cel puțin pe vreme din aia mentolată, cum am prins noi. Cred că-i frumos și pe soare. Poate puțin mai aglomerat.N-aș ști să vă spun.

Am mers, ca de obicei, cu Hai să socializăm! Ocazie cu care tocmai mi-am adus aminte că vreau să vă povestesc despre excursia în Delta Dunării și de Ciucaș. Stați pe aproape!

Categories
Teatru și Filme

Book club | Clubul femeilor dezlănțuite

Am ajuns marți la Book Club – Clubul femeilor dezlănțuite invitată de Andreea de pe bloguluneicinefile.ro. Vizionarea de presă a fost în Afi Palace, la Cinema City desigur. Filmul este adus la noi de Vertical Entertainment și a avut parte de o mini petrecere de lansare, la care s-a băut șampanie, s-au facut multe poze și s-au primit cadouțe de la Elefant.

Povestea

Book Club spune povestea a patru prietene. Diane (Diane Keaton) a rămas văduvă după 40 de ani de căsătorie iar fetele ei o tratează de parcă ar fi cu vreo 100 de ani mai bătrână. Jane (Jane Fonda) se bucură de partenerul ei fără nicio obligație, are o afacere de succes și este probabil cea mai rebelă dintre cele 4. Sharon (Candice Bergen) încă se luptă să treacă peste un divorț de zeci de ani, iar căsătoria lui Carol (Mary Steenburgen) se află într-o criză după 35 de ani. Ele se văd lunar să discute despre câte o carte. Acesta este un ritual care le-a ținut laolaltă toată viața.

Categories
Teatru și Filme

Love is a gift – o piesă în care protagoniști au fost cursanții Teen Media Academy

Am mers la două piese de teatru ale cursanților Teen Media Academy. La prima, Nopți albe in Cospadac, am fost în urmă cu aproape două luni. La a doua, Love is a gift, în urmă cu aproape o lună. Ambele s-au jucat la Cafeneaua Artiștilor. Un loc foarte romantic, cochet, cu o ciocolată caldă foarte bună, în care ți se presară inimioare.

Am ajuns la invitația colegei mele, Mădălina, care a urmat cursurile Academiei și a apărut, desigur, în cele două piese, alături de un alt coleg de birou. Azi vă vorbesc despre a doua pentru că mie, personal, mi-a plăcut cel mai mult.

Categories
Corlicisime

Cine mă vorbește?

În urmă cu foarte mult timp, vreo 17 sau 18 ani, mi-a intrat în cap faptul că atunci când sughit, o fac pentru că mă vorbește cineva. De fapt, așa credeam și până atunci, la vreo 11 sau 12 ani. Numai că pe la vârsta aia am și găsit o soluție.

Categories
Corlicisime

Maria Magdalena – în cinematografe din 30 martie

Despre Maria Magdalena se spune că ar fi prima femeie vindecată de Mântuitor. De altfel, povestea ei, așa cum este spusă de film, începe cu puțin timp înainte de acel moment, într-o familie care voia să o mărite.
Pentru că nu își găsea locul în comunitate și se opunea familiei, Maria este considerată posedată și rămâne la pat după o tentativă de exorcizare. După ce este vindecată, decide să-l urmeze pe „Profet”, alături de Apostoli. Prin ochii ei vedem ce însemna să fii femeie în acele vremuri, să nu ai puterea de a-ți decide soarta, cum interpretau cei din jur faptul că nu faci întocmai voia familiei, care erau sarcinile în gospodărie și locul în societate.

Categories
Corlicind prin lume - călătorii

Plimbare prin Țara Luanei

Am reușit, în urmă cu vreo două săptămâni, să ajung și în Țara Luanei. Nu am avut un motiv anume. Pur și simplu mi-am propus ca anul ăsta să vizitez cât mai multe locuri din România, așa că am luat la rând excursiile organizate de Hai să socializăm! Asta a fost a șasea drumeție a mea cu ei.

Ne-am văzut ca de obicei, dimineața, la vreo 6 fără, în față la Hotel Horoscop. Pe la vreo 11 și ceva eram deja la Muzeul Chihlimbarului, în Colți. Mă așteptam să fie mai mare, sinceră să fiu. Însă are doar 3 camere, ce-i drept, pline de istorie. Am aflat că atunci când vine vorba de chihlimbar, România este foarte specială. Nu vă spun mai multe, vizitați să aflați, că intrarea este doar 3 lei și merită fiecare bănuț.

Categories
Corlicisime

Am fost la o seară de Board Games cu Hai să Socializăm

Board Games

Am reușit ieri, după multe încercări, să ajung la o seară de board games cu Hai să socializăm. Tot trebuia să mă văd cu o prietenă și tot amânam. Am văzut evenimentul pe Facebook și cum eram amândouă interesate am decis să mergem împreună. Am plecat la Snakes and Wizzards direct de la muncă și m-am văzut cu Denisa mea acolo. Locul este destul de greu de nimerit din stradă, sinceră să fiu, având în vedere că nu scrie nimic pe poartă, dar important este că am ajuns.

Categories
Corlicind prin lume - călătorii

Întoarcere în Stockholm

Mi-am dat seama zilele astea că am fost în Stockholm și nu v-am povestit. Știu, am scris rar în ultima vreme. Trec printr-o perioadă mai ploioasă de câteva luni. Iar faptul că am luat pauză de la blog și filmulețe nu m-a ajutat absolut deloc. Dar e OK, trec eu și peste asta.

Azi povestim despre Stockholm. Am fost acolo în octombrie, anul trecut. Decizia era luată de prin aprilie sau mai. În urma unei călătorii cu colegii de muncă, am decis că vreau să văd mai mult din țările nordice. Ioana, colega cu care călătoresc de obicei, a făcut niște cercetări și a descoperit că putem face asta fără să vindem și cămașa de pe noi. Am stat acolo 3 zile, cu ea și încă o prietenă. Am ajuns vineri dimineața și am plecat luni, tot în creierii dimineții, când nici iarba nu crește iar gara nu era încă deschisă.