Categories
Corlicisime

Jurnal de nefumător – ep 2

Episodul 2 se adresează de fapt zilei de ieri. Am fost foarte ocupată, mai ales în a doua parte a zilei. Sunt mega-obosită, dar vreau să scriu asta, ca să îmi contabilizez evoluția. Nu neapărat numărul de țigări, cât dependența. Vreau să am o evidență a senzațiilor, ca să mă controlez mai bine, să zic așa. Să mă evaluez, dacă vreți.

Am dus dorul țigării de dimineață, dar nu am mai simțit că îmi ard plămânii, ca alaltăieri. Pe la amiază am fost agitată, și simțeam lipsa calmării ușoare a țigărilor, dar a trebuit să mă liniștesc singură. Știu vreo doi foști fumători care erau  agitați la început când s-au lăsat, așa că mă gândesc că oi păți la fel.

Am fumat puțin spre seară, două țigări, dar mai mult ca să am ocazia să stau de vorbă cu persoane pe care abia acum le cunosc. Încep să cred că renunțatul meu se va rezuma la o țigară, două, pe zi, fumate din aceleași motive ca cele de ieri.

Dar nu e panică! Ușor, ușor, o să mă dezvăț. Sau o să renunț câteva luni, cât să pun câteva kilograme. Așa, de iarnă. Am 48 de kg, în condițiile în care tocmai au trecut sărbătorile, și doar ce m-am burdușit cu mâncare. Țigările îmi taie pofta de mâncare, și îmi lipsesc organismul de ceva energie de care am nevoie iarna.

Până mă las de tot, +2 la Cutia Milei.

Categories
Corlicisime

Jurnal de nefumător- ep. 1

O să fac postări de genul acesta până când voi deveni fumător pasiv cu acte-n regulă. Adică până când o să stau  între fumători fără probleme.

Cum spuneam, eu nu am fumat mult niciodată. Numai în condiții de stress fumam sau când aveam cu cine, la taclale. Dacă fumam din lipsă de ocupație, fără presiune psihică, mi se făcea rău.

Acum, regulile jocului sunt stabilite. Inițial, am stabilit ca cel prins cu țigara să pună 13 lei la pușculiță. Acum, am decis să punem un leu/țigara. Asta înseamnă că fumăm la suprapreț. Care ia pachetul, nu numai că îl plătește, dar bagă 20 de lei  la fond. Dacă fumăm mai mulți, punem fiecare pentru țigara lui. Banii se vor duce în facturi. Ca să se profite de inocența mea, scumpii colocatari au decis ca cel prins cu țigara în afara apartamentului, va cotiza dublu. Nu că mă bătea gândul să fumez la BlogMeet București sâmbătă!

Categories
Corlicisime

Iubiți și micii fumători

Ceea ce urmează să mărturisesc o să surprindă vreo două, trei cunoștințe, printre care și pe mama, dacă dă pe aici zilele astea. Fumez. De prin anul 2 de facultate. Am avut o perioadă de stress, cauzată de evenimente pe care nu mi le pot aminti acum. La început fumam la cămin, pe ascuns, o țigară la câteva zile. Am abandonat obiceiul pentru câteva luni bune, doar ca să îl reiau în ultimul an.

Ultimul an de facultate a fost cel mai stresant pentru mine. Am pierdut prietenii legate acolo, în doar câteva zile. În decembrie, mama, pe care oricum nu o văzusem de la începutul facultății, a plecat în Spania.  La cămin nu aveam colege extraordinar de apropiate. Viciul a fost cumva o exteriorizare. Felul meu de a mă relaxa. Lunile treceau, și, spre sfârșitul anului, o fată a venit și m-a rugat să mă mut în camera ei, cu colega de atunci. Fetele s-au apropiat de mine și am devenit rapid amice. Cum prima fuma, nu m-am mai ascuns. Devenise evadarea noastră mică, alături de Cola, pentru zile în care nu aveam mari resurse. Tot trăgând câte un fum mai aruncam o pungă cu apă în mai-iunie, mai scriam o pagină la licență, mai lipeam o poză la colaj. Ne-am făcut amândouă câte unul.