Categories
Corlicisime

Leapșa cu 11 întrebări

Leapșa cu 11 întrebări vine de la Kathy. Iete ce am de făcut.

1. Postează imaginea Liebster Blog Award

2. Spune 11 lucruri despre tine

1. Lumea mă crede obsedată de fluturi, pentru că primul meu blog se numea „Printre fluturi”, iar în virtutea lui, aveam abțipilde cu drăgălașele insecte pe laptop și portofel.

2. Sunt mai îndrăzneață decât par la prima vedere.

3. Încerc să mă las de cafea .

4. Ador mâncarea bine condimentată.

Categories
Corlicisime

Oare tu crezi…

Oare tu crezi când cel de lângă tine spune că te iubește?  Oare sentimentele tale sunt la fel de puternice pe cât lași să se vadă? Sau ai de spus mai mult? Oare nu s-a ramolit lumea asta prea tare?

Oare mai avem curaj să spunem ce simțim cu adevărat?

Stăteam și mă gândeam astăzi, cât de banale au devenit sentimentele! Peste tot, numai filme cu femei înșelate, povești cu violuri, telenovele cu tinere mințite de bărbați fără suflet. Victime ale traficului de carne vie, neveste bătute…peste tot, dovezi cât se poate de clare ale faptului că iubirea este doar un vis frumos!

Când eu ȘTIU CÂT SE POATE DE CLAR că ceea ce simt este CÂT SE POATE DE REAL.

Știu exact ce simt, știu că sunt loială, știu dacă sunt nervoasă, ȘTIU când iubesc! Pur și simplu, îmi este teamă să o spun! Pentru că odată spuse, trăirile mele par să piardă din intensitate!

Pot să spun „Te iubesc!” de 1000 de ori, nu vei simți niciodată cât de mult te iubesc de fapt! Pot să îți spun de un milion de ori că îmi este dor de tine! Nu vei ști niciodată cât îmi lipsești de fapt!

Pot doar să te sărut, și să sper că are să îți placă!

Categories
Corlicisime

Turkish delights

Mi-am cunoscut turcoaicele anul trecut, în mai. Lucram la un call center, și, cum am luat banii cu întârziere, am luat și mai multicei ca de obicei. A mai adunat Gărgărița mea și bursa, Lupul avea pus deoparte, și, ce se gândește ștrengărița mea? Yupeee! Merem la Sibiu! Finally!!!!

Treaba era programată de la începutul anului 2, când eu și Lupul tocmai făcuserăm cunoștință cu pacostea vieții noastre. Excursia avea să pornească sâmbătă dimineața, rezervarea fusese făcută de cea cu capul pe umeri (nu io, nu Gărgă). Am cumpărat biletele marți seara. Fete prevăzătoare!

Când să ne întoarcem la cămin, ne abordează în gară o fată brunetă, cu accent ciudat, întrebând de autobuz spre Brașov. Eu și Gărgă ne uităm frumos una la alta, și ne dăm mai aproape, spre străină, care era cu două prietene.

Veniseră din Turcia, cu trenul, care întârziase destul cât să piardă legătura cu Brașov. Acolo studiau asistență medicală, la o postliceală!

Cum nici una din noi nu mai fusese în partea aia de țară, dă-i și sună! La toată agenda! Să vedem cine ne poate primi peste noapte. La cămin nu le puteam lua, că era  cam greu să trecem de paznic cu un maldăr de trollere imense!

Până la urmă, Gărgă, nervoasă, a decis să rămânem frumușel cu fetele undeva, la o cafenea, și a sunat un prieten din Regie, să nu stăm în Gara de Nord, pentru o recomandare! Și, stupoare! Omul ne-a chemat la el în cămin!

Cum am ajuns cu 3 fete cu câte două trollere, nu mă întrebați, că nu mai știu! În camera mică, sub maldăre de genți de laptop, ne-am bucurat, nu vă spun cât de mult, de o sticlă de suc și covrigei, în timp ce schimbam ID-uri de Facebook, și învățam să pronunțăm nume turcești! Au pleca spre Brașov chiar a doua zi dimineața, cu primul tren.

Ne-am regăsit în gara brașoveană, pe drum spre Sibiu. Ne-au făcut cadou o cutiuță de rahat turcesc, de ăla de la mama lui.

O lună mai târziu, urma să vedem Sibiul împreună…