Categories
Corlicisime

Ce este familia?

Ce este familia? Asta este întrebarea mea din seara asta.

Dacă zilele trecute v-am bătut la cap cu noțiunea de „acasă”, acum revin în forță cu FAMILIA! Eu am două familii, și 3 surori.

Am familia de sânge, cu tati cel oltean, și mama cea moldoveancă din „Botșăni”, și frățiorul năzdrăvan. Și pe lângă familia asta, am observat că atrag, pe măsură ce anii trec, și un soi de surori spirituale. În generală pe Liviana, în facultate pe Lup. Fete care vă jur că îmi sunt mult mai mult decât prietene. Au devenit parte din cercul foarte apropiat al rudelor, deși cea din urmă nici măcar nu îmi știe toată familia.

În liceu am cunoscut-o pe Cristina, cu care acum locuiesc. Cu ea și cu fratele meu mai mic (20 de ani). Și suntem o familie în sensul cât se poate de practic al cuvântului. Împărțim de la mici și bere, pat, baie și bucătărie, până la ultima bucățică de pâine, vorba românului. Avem cercuri total diferite de prieteni, care se intersectează destul de rar, și nu sunt mereu subiecte comune de discutat la asemenea întâlniri de gradul 3.

La început era altfel. Ne plimbam împreună prin oraș, stăteam la taclale. Acum este ciudat, tocmai pentru că suntem o familie, și este ciudat să fii familia unei prietene. La început aveam bon pentru tot ce luam, și absolut tot se împărțea la 3. Acum luăm grămadă, important e să mâncăm și să ne spălăm toți. Nu contează cine cât apucă. Ne facem ceaiuri unul altuia, dormim uneori grămadă, până târziu, sau ne uităm la filme. Vorbim mult mai rar, și atunci altfel decât la început. Mai calm, mai confident, mai matur. Ne certăm și ne împăcăm. Ne urâm și ne iubim în același timp. Ne tocăm reciproc nervii și urlăm unul la celălalt. Trecerea a fost ciudată, fiindcă aveam senzația că o neglijez pe Cristina, sau, uneori, eram geloasă că nu stă mai mult cu mine.

Abia apoi am înțeles că nu mai sunt percepută drept cineva cu care ieși la suc, ci drept ceva mai stabil.

 Nu îmi dau seama când a apărut loialitatea asta. Când am început să ne percepem ca un tot unitar, și nu drept colegi de apartament.

Îmi dau seama doar că, pentru prima dată în viață, mă simt responsabilă și pentru altcineva în afară de propria persoană și părinți. Și este chiar plăcut, pe de-o parte! Îmi dă un sentiment de siguranță faptul că sunt iubită la modul ăsta și de cineva care nu are legături de sânge cu mine. De cineva care mă suportă pentru că vrea, nu pentru că avem aceiași părinți. Și este destul de ciudat să simt asta la rândul meu. Să îmi pese de cineva atât de mult. Veți spune că de fapt este prietenie, dar nu este! Am o cea mai bună prietenă, și nu este  Cristina! Așa cum Cristina are o cea mai bună prietenă care nu sunt eu.

Voi aveți o asemenea familie? Înțelege cineva ce spun?

Cu mio fratello altă dată, că nu stă la pozat cu amândouă, ca fetele! 😀

Categories
Corlicisime

Ficățel cu legume

Coolnewz mi-a sugerat că nu ar fi o idee rea să mă laud uneori cu rețetele mele cele improvizate. Așa că azi fac o încercare, să văd dacă vă face plăcere. Am făcut ficăței cu legume. Foarte ieftin și foarte gustos.

Am folosit așa:

– o pungă mică de ficăței de pui, cam 400g cred că are – 4lei

ciupercuțe – hribi de ăia ieftini, să fi fost 400, 500 de grame, i-am luat ochiometric- 2 lei

2 dovlecei micuți – 1 leu

2 morcovi – 1 leu

3 cepe medii – aprox 1 leu

o căpățână mică de usturoi – 50 de bani

Total ___________ 9,5 lei

În afară de ficăței și ciupercuțe aveam tot prin casă, așa că prețul e orientativ.

Am fiert bine ficățeii, până nu s-a mai văzut nimic roșu pe ei. Fără sare, că cică îi întărește. În puțină zeamă de ficăței, am „călit” ceapa și morcovii rondele.

Ciupercuțele le-am tăiat care felii, care sferturi, iar dovleceii feliuțe mai de 5 mm așa, că îmi plac mai grosciori, și i-am lăsat așa, să le simt mai bine gustul. După ce s-a înmuiat morcovelul, le-am adăugat pe acestea din urmă.

Când tot scădea apa de la legume, adăugam continuu zeamă de ficăței. Ficăței pe care i-am pus când legumele erau aproape gata, alături de sare, piper, ceva condiment de ăla pentru grătar de pui și cremă de brânză. 😀 V-am zis că improvizez!

Usturoiul curățat l-am dat mai prin pisător mai pe lângă, că nu am cine știe ce sculă, și l-am pus cu vreo două minute înainte să fie gata totul.

Ieftin și bun!

Acum câteva explicații:

Zeama de ficăței – atunci când gătiți ceva cu carne sau organe prefierte, este bine să folosiți apa în care fierbe ce aveți voi acolo, pentru că are fier, și vitamine și ce mai înmagazinează respectivele ingrediente. Plus că nu e bine să adaugi brusc apă rece la preparate fierbinți!

Călitul – nu mă omor după el. Ori mănânc ceva prăjit, ori o las naibii de treabă. Așa că fierb legumele mai în aburi așa, eventual cu puțin ulei de măsline. Am eu ulei de măsline special pentru așa ceva! De ăla la sticlă de plastic, nepretențios, în care bag crenguțe de ce găsesc în piață! Acum am ulei cu busuioc. Verdeața se conservă, uleiul se aromatizează, toată lumea câștigă! Aveți grijă, dacă nu aveți ca mine tufă de busuioc la ghiveci, și puneți ceva cumpărat, să fie spălat și uscat bine!

Crema de brânză – tocana era cam moale ea așa, și am folosit brânza să o îngroș. Nu îmi place rântașul! Merge și cu triunghiuri de brânză topită, dar trebuie mai multe, și e mai greu. Nu merge cu orice brânză. Nici nu mai știu de care foloseam când ținea figura. Stați liniștiți, nu o să aibă mâncarea gust de brânză! Pur și simplu capătă altă consistență, și o aromă aparte. Dar mai mult de margarină de aia spfisticată decât de brânză.

Nu am uitat verdeața. Eu o pun pe fundul castronului/farfuriei, pun mâncare peste, învârt de două ori, și las la răcit puțin.

Poftă bună!

Categories
Corlicisime

Duminica mea frumoasă

Ieri, duminica, am fost invitată la film de Kathy, colega de pe Blog Event. A câștigat o invitație de  la Cinemateca Trisk, și cum nu avea cu cine merge…

Filmul a fost superb! Mi-a plăcut foarte mult! Nu este vreo capodoperă cinematografică, dar este cu siguranță o comedie savuroasă! Urmărește poveștile a 4 cupluri, total diferite, care nu au absolut nimic de-a face unul cu celălalt. Dar care au parte de aventuri prin Roma. Foarte haios, când am timp o să fac un mic sinopsis pe Blog Event.

La întoarcere, am făcut o mică achiziție, pentru fărdulețele mele care erau care pe unde. Două mini-coșulețe. 6 lei am dat pe ele, tare dragi îmi sunt!

După care, ajunsă acasă, am făcut ceva ce vreau de foarte mult timp să fac. Și anume, o tentativă de vlog. Să fiți blânzi, vă roagă Lucica! Nu știu despre ce am să mai povestesc! Cred că despre emoția admiterii ce va să vină! Și nu mai trece timpul ăsta, să mă văd masterandă! Sper să vă placă! Aștept părerile voastre! 😀 Da blând să mi le spuneți, că sunt sperioasă! 😛

[youtube id=”V9i24SOoFaw” width=”620″ height=”360″]

P.S. : La featured image, puteți vedea machiajul. Mă trosnise inventivitatea…știți cum e! Gălbuiul acela este de fapt un verde foarte crud, și foarte deschis. Cam lăbărțată moaca mea, dar deh!

Categories
Corlicisime

A fi sau a nu fi…blogger

Vorbeam demult de tot cu o prietenă despre ce înseamnă de fapt să fii blogger. Situația pare una destul de simplă: ai blog, scrii pe el, ești blogger! Asta pe de o parte.

Pe de alta, poți să ai blog, și să bagi în el advertoriale în draci, sau să ai acolo poezii luate de cine știe unde, clipuri, imagini. Cu alte cuvinte, să nu ai conținut personalizat, ci mai degrabă o formă, care cumva te reprezintă, dar nu te oglindește și prin text. Și atunci, dacă mă întrebi pe mine, este posibil să nu fii blogger.

Adică, nu de ăla în toată puterea cuvântului, care își exprimă păreri, puncte de vedere, în legătură cu evenimente sau filme sau mai știu eu ce. Nu blogger din ăla care povestește ce a mai făcut și cere sfaturi, sau prezintă așteptări. Mie ăia îmi plac, ăia mi se par BLOGGERI.

Puncte de vedere sunt destule. Am citit cu toții oamenii care nu au treabă cu româna, sau își fac blog că e la modă, și au tupeul să se numească bloggeri. Și citim și creații de-ale celor care scriu foarte bine, dar insistă că nu sunt bloggeri.

Așa că m-am apucat să caut prin dicționare, să văz ce și cum. Prin cele românești nu e mare lucru. Așa că am atentat la toate celelalte…

http://www.thefreedictionary.com/ zice așa:

blogger – a person who keeps and updates a blog (persoană ce are în grijă și actualizează un blog)

http://www.learnersdictionary.com/ pare să îmi dea dreptate, cu definiția cuvântului „blog”

a Web site on which someone writes about personal opinions, activities, and experiences (site pe care cineva prezintă opinii, activități și experiențe proprii)

http://oxforddictionaries.com/ zice așa:

a personal website or web page on which an individual records opinions, links to other sites, etc. on a regular basis ( pagină web personală, unde un individ însemnează opinii, link-uri spre alte site-uri, etc, în mod regulat)

Și, pudra de pe gogoașă (carevasăzică preferata mea), varianta http://www.webopedia.com/

 Short for Web log, a blog is a Web page that serves as a publicly accessible personal journal for an individual. Typically updated daily, blogs often reflect the personality of the author. (Prescurtare de le Web log, un blog este o pagină web ce servește drept jurnal personal ce aparține unui individ, accesibil publicului. De obicei actualizat zilnic, acesta reflectă adesea personalitatea autorului.)

Definițiile oficiale au ca punct comun individualitatea, faptul că informațiile, indiferent de natura lor, sunt filtrate de posesorul blogului. Nu contează ce anume și cât se postează, nu contează cât de corect. Ceea ce am expus eu ține de preferințe și gusturi, nicidecum de prezentarea la rece.

Concluzia? Situația nu pare simplă până la urmă, ci chiar este: AI BLOG, EȘTI BLOGGER.

Categories
Uncategorized

Mă-ta are cratimă

Mă-ta are cratimă este statusul de Facebook al unei foste colege de facultate. Mi-a sărit în ochi, pur și simplu! Nu ai cum să îl ratezi!

Băieții de la Sector 7 au găsit o soluție, alături de simpaticul Krem.  Sătui de atâta măcel asupra limbii române, dar mai ales, de atâtea jigniri scrise aiurea, tinerii s-au gândit să aducă un folos patriei și gramaticii!

Pentru că s-au săturat, la fel ca foarte mulți dintre noi, de masacrarea gramaticii prin cratime lipsă, și i-uri mâncate cu nemiluita.

Văzând că toate tentativele pașnice de redresare a situației au dat greș, tinerii au început, frumușel, cu cele mai folosite construcții și expresii ale limbii. Exact! Înjurăturile! Așadar, să învățăm a înjura corect!

[youtube id=”jUINP5HQBSY” width=”620″ height=”360″]