Categories
Teatru și Filme

Cloud Atlas

L-am văzut ieri. Prima dată. Conform lui Flyerboy, mai trebe văzut o tură. Dar, la rece, vă spun ce am priceput eu.

Este genial, ca machiaj!!! Vă jur! Așa ceva nu am mai văzut. Machiaj care să modifice trăsăturile așa delicat. În general, machiajul de prin filme este folosit să modifice oamenii cam cum sunt conturate personajele lui Hanks din acest film: nas mare și borcănat, bărbie, fălci. Dar modificări ca cele suferite de Halle Berry sau Jim Sturgess sunt opere de artă, demne de toată lauda cinematografică din lume.

Acum că mi-am luat bolovanul ăsta de pe inimă, să zic de film. Citisem pe undeva că greșeala unui personaj reverberează în timp, și afectează vieți ulterioare, ale lui și ale altora. Eu nu am observat asta.

Eu am observat un bătrânel, Zachry, care spune o poveste, formată din mai multe povești. Nu am numărat. Poveștile astea se întind în timp și spațiu, între prima viață și cea din prezentul filmului. Prezentul filmului, pentru mine, este așadar, Tom Hanks cel bătrân, lângă foc. Același personaj care își văzuse prietenul ucis, și care prea un soi de aborigen, dar se afla de fapt într-un viitor post- apocaliptic. Acest primitiv post apocaliptic trăiește într-un trib, care și-a intersectat existența cu cea a unor oameni din altă lume. Trib reprezentat de o femeie, de care acest personaj principal se apropie. El pare să fie centrul, să fie conștient, la bătrânețe, de toate celelalte povești.

Un alt punct central este Sonmi 451. După revelația ei se ghidează apoi tribul de mai sus, fiind pentru oameni un fel de zeiță. Sonmi este o femeie concepută în eprubetă, parte a unei nații de creaturi gândite pentru divertisment. Un fel de sclavi la borcan. Ea este salvată de cel de care se va îndrăgosti mai târziu, și realizează ce este de fapt, și ce poate fi. Învățăturile și înțelepciunea ei sunt cele ce au de fapt acel ecou în timp și spațiu.

În timp ce unele suflete, ca cel al personajelor jucate de Hanks, sunt când bune, când rele, altele sunt constante. Sunt fie un soi de vânători sau manipulatori, fie pure și inocente, de-a lungul vieților trăite. Fie veșnic îndrăgostite, de același spirit. Se întorc, în diferite vieți, la aceleași pasiuni, aceleași valori, aceleași entități.

Veți mai întâlni povestea unui cuplu gay, a unei jurnaliste, a unui aristocrat ce ajunge să lupte pentru sclavi. Nu vă așteptați să vedeți povești perfect paralele, cum mă așteptam eu. Nu asta veți primi. Eu mă așteptam la povești separate, cu aceleași personaje în definiție, pe parcursul mai multor vieți. Dar nu este asta. Fiecare din suflete se intersectează cu cele din vieți anterioare, fie ca existență, trăind lângă ele, fie episodic, sau trecător, imperceptibil.

Cloud Atlas este de fapt…hahaaaa! Nu vă spun!

Vă spun doar că mă așteptam la o revelație mai mare de la film. Și nu am realizat că am avut parte de ea, până să mă pun pe așternut aceste rânduri. Nu am descoperit încă toate legăturile subtile dintre povești. Dar nu mă dau bătută! Mă mai uit o dată!

Our lives, are not our own. We are bound to others. Past, and present. And by each crime, and eac kindness, we work our future.

Cu ce am rămas eu din film? Cu senzația că poate nu greșesc atunci când ajut iar apoi sunt judecată, că fiecare mic gest pe care îl facem poate avea ecou. Cu speranța că până la urmă voi lăsa ceva în urma mea. Poate voi aduce fericire. Poate trebuie să mă bucur mai mult de viață.

Categories
Corlicisime

Ecran tactil?

Ce o fi fost în capul meu când m-am înrolat în Blog Wars, nu știu de nici o culoare! De prima probă nu am avut timp neam, așa că o scriu amu, pe ultima sută de metri. Sper doar să îmi meargă ceasul sincron cu al războiului.

Prima probă mă întreabă ce cred eu despre ecranul tactil la laptop. Sincer, mi se pare al dracului de util! Dacă tot aveam touch pad, de ce nu am avea și touch screen? Ar fi mult mai simplu să pui dejtu unde ai treabă. L-ar putea folosi și cineva proaspăt despărțit de mouse! Știm cu toții că ăi ca mine, mai înapoiați tehnologic, se obișnuiesc cu touch pad-ul abia după câteva minuțele. Ca să nu mai spun de instinctul dusului mâinii la mouse.

Asus VivoBook are astfel de ecran se pare. Nu știu, nu am văzut, nu am încercat. Dar mi se pare că unește noțiunile de tabletă și laptop. Tableta, cât de comodă de folosit ar fi, nu are pe ea ce are je nevoie: un Office, un Paint, o atenție, o măceașă.

Plus că stau și mă gândesc ce tare ar fi un laptop pe ecranul căruia să desenezi cu degetul! Că eu al naibii de greu folosesc Doodle de pe pad când mă joc cu careva pe mess.

Sau ce fain ar fi să adaug imagini în Word sau pe blog numai alegând din opțiuni ca pe tabletă!

Știu, sunt leneșă uneori! Dar mie chiar mi se pare mai util ecranul tactic decât touch-padul. Sau mouse-ul. Să nu mai stau să dau scroll chinuind la bară sau la rotița de „șoricel”…awwwww!!!! Me wants it!

Mi-ar plăcea un astfel de ecran pentru maleabilitatea sa, și motive banale, ca cele de sus. Nu sunt vreo pasionată de tehnologie, nu mă pricep la de astea.

Iar acest articol a fost scris în cadrul blogwars.ro.

Categories
Corlicisime

Plante de apartament

Eu și plantele de apartament se pare că nu ne prea înțelegem. Cele de acasă, din Motru, îngrijite de tata, o duc tot mai bine în fiecare zi. La mine se cam ofilesc.

Am crescut, pe vremuri, o Violeta de Pharma (cred că așa îi zice), la cămin. Foarte faină, un albastru movului superb. Nu a făcut față mititica. Ba o dărâma curentul, ba pățea câte ceva în preajma cuptorului cu microunde. Până la urmă, s-a dus.

În primul an în care nu am stat la cămin, și mă aflam în gazdă, avea proprietara niște flori din acelea în ghivece mari: Ficus, un soi de Cală, și încă ceva. Până la urmă le-a luat în camera ei.

Astă vară, m-am chinuit cu busuioc la ghiveci. Este relativ simplu de întreținut. Mai pălea o frunză, ceva, dar își revenea rapid. Mi-am aromat mâncarea cu el mult și bine. Spre iarnă însă, s-a dus și el.

Acum am un bambus din acela de apartament, luat de la Ikea de fosta colegă de apartament. Nimic nu este mai ușor de întreținut, asta vă asigur. Stă cuminte în apă și pietricele, în vaza lui pătrățoasă, și nu are nevoie de nimic altceva decât apă.

Zilele astea, mi-a povestit cineva că are Goji pe acasă și că este ușor de întreținut. Ba încă este și ieftin, cumperi plăntuța mică de tot, o muți în ghiveci, și se face măricică, gen arbust. Eu oricum vroiam să îmi iau Goji, pentru că am citit de tot felul de utilizări în medicina naturistă. Sunt foarte ușor de cumpărat, căci lumea internetului este mare și are magazine cu orice. Trebuie doar eu să mă informez despre perioadele de plantare, ca să nu trec încă o plantă nenorocită în listă. Și informarea va avea loc când voi avea timp, adică de săptămâna viitoare încolo.

Categories
Teatru și Filme

Cirque du Soleil- Worlds away

Am fost, din nou, datorită Laurei, la Cirque du Soleil- Worlds away. De ce? Am spus și dragei noastre organizatoare de concursuri:

Vreau sa vad filmul pentru ca are amprenta lui Andrew Adamson, iar eu sunt cea mai mare fana Narnia. Cum seria a fost regizata si apoi produsa de el, si am vazut si Shrek, vreau sa admir mai mult din munca sa cinematografica. ♥

Hai să vă spun ceva despre Adamson: din punctul meu de vedere, omul este regele fanteziei. Înțelege cum se mișcă cinematografia de acest gen, practic și teoretic. Știe să te atragă în alte lumi. Departe, în alte lumi. Cu o calitate fascinantă a detaliilor, și cu personaje de basm studiate minuțios. Știe cum trebuie să se miște visele pentru a fi credibile. Da, am spus vise credibile. Precum în Narnia sau Shrek. Sunt personaje care au fost modelate în așa fel încât să treacă de la vis la realitate. De exemplu, animalele trebuie să vorbească într-un anumit fel ca să fie credibile. Sunt cuvinte care trebuie să pară că sunt pronunțate din vârful buzelor, pentru că dacă ar vorbi mereu cu toată gura, tehnic, ar pierde aer pe lateral. Iar noi, fără să realizăm, am considera animăluțul nerealist.

Pentru astfel de mici detalii, Cirque du Soleil- Worlds away avea nevoie de Adamson. Pentru detaliile care șterg limita dintre vis și realitate.

Filmul spune povestea unor îndrăgostiți ce sunt separați de un soi de accident, și încearcă să se regăsească, într-o lume a circului. Povestea se succede într-un șir de reprezentații, care mai de care mai spectaculoase, ce te atrag în lumea lor fie că vrei, fie că nu.

Unul din puținele filme pe care le-am văzut la cinema și la care m-aș mai duce o dată, sau poate de 10. Fără să mă satur, și știind că o să merite banii.

Categories
Corlicisime

Cui dau cartea?

Am dat drumul articolului despre carte doar pe câteva grupuri de Facebook, să afle lumea de ea orientativ. Să nu mă trezesc cu pseudo-fani pe aici.

Nu am urmărit ca prin dăruirea cărții să adun cititori sau like-uri care să dispară după. Pur și simplu vreau să dau ceva mai departe. Am bănuit că dacă nu fac mare gălăgie pe Facebook cu asta, vor dori să ia cartea cititorii mei. Fie că îmi citesc tot ce scriu, fie că dau pe aici din când în când, de curiozitate. Și nu am greșit. Pe Ciprian îl știu din vară, pe Vienela nici nu îmi amintesc de când, iar Raftul cu Filme, Raluka și Cristina sunt noi pe aici, dar presimt că o să fim prieteni.

Mormântul lui Zeus va merge până la urmă la Raluka.

Magicianul pare fix genul meu de carte! Nu am citit de foarte mult timp ceva de acest gen. Îmi este dor să visez așa cum numai o astfel de lectură te poate face. Și când te gândești că habar nu aveam că există…

Alan H. Cohen – Iubirea ca o teapa [ Alan H. Cohen îţi dezvăluie cu umor de ce dai greş în amor. Îşi dă sfaturi practice despre cum poţi afla cine este omul potrivit pentru tine. Îţi povesteşte din experienţele altora. Îţi arată că e bine să te schimbi pentru ca viaţa ta să se schimbe. ] Ciprian

__________________________________________________

Am descoperit recent blogul tău şi nu mi-am dat încă seama ce vârstă ai pentru aţi face recomadări de carte, dar pot numi două cărţi care ar trebui citite indiferent de vârstă: “Sacru şi profan” de Mircea Eliade şi “Credinţe şi idei proto-filozofice în principalele religii politeiste precreştine” de Nicolae Morar.

În ciuda titlurilor, vă asigur că nu sunt nişte cărţi anti-creştine sau care să militeze pentru o anumită religie şi nici nu au un limbaj complicat fiind accesibil chiar şi unor liceeni.

Dacă vrei ceva “mai complicat”, îţi recomand “Amurgul gândurilor” sau “Schimbarea la faţă a României”. Raftul cu FILME

__________________________________________________

Iti recomand “Magicianul” (http://raluka-fa-teauzit.blogspot.ro/2009/10/nimic-nu-este-ceea-ce-pare-fisi-daca-ar.html) si/sau “Iubita locotenentului francez” de J. Fowles. Raluka

___________________________________________________

Luciana, eu iti recomand trei dintre cartile pe care le-am citit anul trecut:
-Eseu despre orbire, de Jose Saramago
Casa somnului, de Jonathan Coe
-Foc in pavilionul de ceai, de Ellis Avery
Din tot ce am citit anul trecut, cred ca acestea mi-au placut cel mai mult, in afara de Steaua şi biciul- de Frank Herbert. Vienela

___________________________________________________

”Cât de plină ți-e găleata?”(Tom Rath&Donald O. Clifton) – Dacă sistemul educațional ar permite în școli un opțional despre viața și implicațiile ei, aș recomanda acest volum. Strategii pozitive care degajă o forță imensă. Psihologia a studiat până la acest volum ce este greșit în viața oamenilor, în schimb, unul dintre cei doi autori a început să-și pună întrebarea dacă nu cumva ar fi mai util să studieze ceea ce este pozitiv în comportamentul
oamenilor.
http://creativitatelafeminin.wordpress.com/2012/12/09/teoria-canii-si-a-galetii/
”Străini care ne schimbă viața…puterea oamenilor care nu par să conteze…dar contează” – Străinii din viața noastră își pun amprenta zilnic, că vrem sau nu, dar asta are o influență pe care o percepem …voit sau nu! Să nu uităm: străinii semnificativi din viața noastră!…
http://creativitatelafeminin.wordpress.com/2012/10/30/straini-care-ne-schimba-viata-o-carte-altfel/
O zi minunată, Luciana! Dragoi Cristina

Următoarea carte pe care am să o dau va fi „Oscar Wilde și Crimele la Lumina Lumânării”, de Gyles Brandreth. Sper să o termin săptămâna viitoare măcar, când voi fi în sesiune și voi avea un program mai lejer.

Categories
Corlicisime

Din minunățiile Facebook

Am dat peste reclama asta în timp ce mă uitam ce a mai postat lumea. Dă spre o prostie de aia de Travian. Nu pot să cred că lumea speră să atragă jucători cu așa ceva! Eu am încercat, pentru că „originalitatea” reclamei nu mi-a dat de ales. Voi ați juca?

baga

Categories
Corlicisime

MP3 de la Cristian – it`s that simple!

Cum mă plimbam eu pe net în urmă cu o săptămână și ceva, arunc un ochi și pe blogul lui Cristian Florea. Pentru mine, Cristian este bloggerul de 19 ani (cred) cu preocupari ceva mai serioase și mai productive decât 80% din generația lui. Și avea în ziua aia un concurs. Câștigase un MP3, dar nu avea nevoie de el. Nu participase la un concurs practic, ci ajutase un blogger la nevoie. Așa că s-a hotărât să dea mai departe. Și a întrebat „Deci cum crezi tu că ar arăta viaţa fără muzică?”

Mă uit eu la comentariile de pe acolo, descopăr lume sensibilă, mă gândesc că nu am șanse. Și totuși, mă gâdila să răspund. Și am răspuns. Și se pare că ori e de acord cu mine, ori i-am deschis o altă perspectivă, ori pur și simplu a apreciat inventivitatea.

Faza e că acum nu mai ascult muzică la telefonul meu, care moare după o oră de radio, ci la MP3.  Și tare-s mândră!

Viața mea fără muzică ar fi viața mea fără amintiri. Fiecare amintire importantă are o coloană sonoră pentru mine. Baladă pentru o minune de la Vunk îmi amintește de prima dragoste, Hold me Now a lui Johnny Logan îmi aminteșe de cum era să mă aleg cu o corigență, Donde a trupei Mandinga de cum încercam să mă calmez la bac, iar No me Ames, a lui Marc Antony și a lui Jennifer Lopez de nunta la care am învățat să dansez ca oamenii normali. Iar astea sunt doar câteva exemple.
Muzica ne ajută să ne amintim mai ușor câ de frumoasă este viața noastră, fără să ne dăm seama. Dacă nu aș auzi piesele de mai sus uneori, la radio, nu mi-aș aminti de momene grele, dar frumoase trăite de mine, și de cum am depășit anumite greutăți. Și ar fi trist și demn de milă să uit așa ceva.

 

Categories
Mă inspiră

Eu, cea cu Feng Shui

Când eram mică, mică de tot, la vreo 16 ani adică, mi-am făcut primul meu ID de mess, singură. Alucianna. A de la Andreia și Lucianna, cu doi N, că citisem pe undeva că este feng shui. Cică dublarea consoanei aduce noroc.

Nu cred în Feng Shui la modul exagerat, mai știu câte ceva pe ici pe colo. Mă agăț de chestii pe care le pot aplica acasă, pentru a-mi ridica moralul.

Ca fântâna arteziană de la Blogal. Mi-a dat mama ideea că arteziana aduce noroc. Așa că am căutat pe net, și am găsit fel de fel de chestii.

De exemplu, chestiile astea curăță energiile negative. Trebuie amplasate în stânga încăperii, cum te uiți din interior. Dacă vrei să te „curețe” de ghinioane cariera, o pui în nord. Am căutat nordul ăla până mi s-a făcut rău, dar am găsit până la urmă. Trebuie ținută musai în sufragerie, hol sau bucătărie, că în dormitor afectează echilibrul de cuplu. Numai bine, că eu și frate-meu în sufragerie ne facem veacul.

Mari diferențe nu sunt, decât în gândirea mea, și mai pozitivă. Plus că am mers la mai multe interviuri ca de obicei, iar acum sunt în training, și sunt foarte entuziasmată!

Acum, vreau să îmi cumpăr lenjerie de la lotusdecor.ro, și mă uitam pe net dacă trebuie să aibă o culoare anume.

Nu de alta, dar poate încarcă energetic mașina de spălat și găsim piesă de schimb!

Categories
Corlicisime

Filtrul de scame – need help!!!

Vă amintiți de pățania cu Filtrul de scame? Ei bine, e pe bune! Pe site-uri de anunțuri nu am găsit așa ceva. La magazinul de lângă noi, drăcovenia costă 45 de RON, iar pe site-uri nu am găsit nimic asemănător să treacă de 30. Nu este o diferență imensă, dar pentru noi, studenți din fire, contează.

Faza cu site-urile este că nu sunt updatate de la invenția hârtiei igienice umede încoace. Am găsit pe http://www.pieseuzcasnic.ro/, dar nu reușesc să trimit mail,   și nici să sun nu reușesc. Au la formularul de contact o tâmpenie care cere alegerea subiectului, și când să alegi, nu ai cum, că ALEGE este o opțiune în sine, singura, cu care nu pot trimite mailul.

La http://www.piesata.ro/sun de nebună de la începutul săptămânii, și aștept răspuns la mail cam de miercuri. Majoritatea site-urilor pe care găsesc produsul au trimitere spre ei.

Am mai găsit și bloguri de specialitate, tot updatate cam în ziua inventării pâinii prăjite.

Singura optiune cât de cât ok, în sensul de site de pe care se poate lua ceva este http://www.piesemasinaspalat.ro/, dar ăia nu au fix ce ne trebuie nouă.

Așa că vă roagă baba, pe voi, cei mai pricepuți la căutat pe Google, să o ajutați. Dacă le aveți cu făcutul pe detectivii pe Google, sau dacă aveți idee de unde iau așa ceva mai ieftin decât din ograda mea, dați-mi de știre.

Cam asta am nevoie:

filtru1

filtru2

Filtru de scame Whirpool îi zice. Este căpăcelul acela de la compartimentul de…scaaame. Majoritatea celor de pe net nu au picioruțul de pe mijoc.

E bulit de vreo câteva zile, plus alea în care nu știam că e dus, și, cum ne paște sesiunea, nu mai avem timp de spălat „la manivelă”.

Sper să nu vă deranjeze că cer ajutor aci, dar am ajuns la capătul răbdărilor cu sunatul!

Categories
Corlicisime

Jurnal de nefumător – ep 3

În momente ca cele de ieri, mă întreb cât de greu o fi pentru un fumător înrăit să se lase. Noi am ajuns la doar o țigară pe zi, ceea ce pentru mine nu este extrem de mult, dar pentru ceilalți reprezintă un progres imens.

Îi respect din tot sufletul pe cei care au reușit. Ceilalți, cei care spun „Lasă-te!” fără să fi încercat vreodată tutunul nu au idee cât de mare este pseudosuportul moral oferit. Nu vor înțelege niciodată cât de reală pare senzația de rezistență fizică și psihică.

Nu iau apărarea fumătorilor, nu le încurajez viciul. Pur și simplu îi înțeleg, și nu îi judec. Sunt una din ei, până când nu voi fuma absolut deloc. Și până atunci, o să plătim probabil internetul și electricitatea din Taxa pe viciu.

Cu jurnalul voi reveni când vor fi noutăți. Până atunci, voie bună!