Mi-e dor de zilele în care nu știam ce-s alea facturi.
Mi-e dor să mă machiez în culori aprinse.
Mi-e dor să citesc o carte care să nu mă lase să dorm și să mănânc.
Mi-e dor de liceu, colegi și profe.
Mi-e dor de pungi cu apă aruncate pe fereastra căminului (de alții spre mine și invers).
Mi-e dor să țip la concerte până răgușesc.
Mi-e dor să încurajez maratoniști până nu mai am voce.
Mi-e dor de o piesă de teatru care să mă facă să plâng pe ascuns ori să mă scuture de râs.
Mi-e dor de un film care să mă ia în lumea lui.
Mi-e dor de îmbrățișări fără motiv.
Articolul face parte din campania de teasing a Teatrului Nottara “Ție de ce ți-e dor?”.
Vouă de ce vă este dor? Am preluat ideea de la Raluca și vă invit să-mi spuneți. Leapșa poate fi continuată de oricine.
6 replies on “Mi-e dor…”
ce frumos arde dorul. e cea mai puternica pornire.
Mi-e dor de mare! 😀
SI mie mi-e dor de foarte multe lucruri pe care nu le mai pot avea. Mi-e dor de colegii de liceu, de vremurile in care nu aveam griji, mi-e dor de copilarie!
SI mie mi-e dor de foarte multe lucruri pe care nu le mai pot avea. Mi-e dor de colegii de liceu, de vremurile in care nu aveam griji, mi-e dor de copilarie!
Și mie îmi e dor de îmbrățișări fără motiv. 🙂
Și mie îmi e dor de îmbrățișări fără motiv. 🙂