Mi-e dor…

Mi-e dor de zilele în care nu știam ce-s alea facturi.

Mi-e dor să mă machiez în culori aprinse.

Mi-e dor să citesc o carte care să nu mă lase să dorm și să mănânc.

Mi-e dor de liceu, colegi și profe.

Mi-e dor de pungi cu apă aruncate pe fereastra căminului (de alții spre mine și invers).

Mi-e dor să țip la concerte până răgușesc.

Mi-e dor să încurajez maratoniști până nu mai am voce.

Mi-e dor de o piesă de teatru care să mă facă să plâng pe ascuns ori să mă scuture de râs.

Mi-e dor de un film care să mă ia în lumea lui.

Mi-e dor de îmbrățișări fără motiv.

Articolul face parte din campania de teasing a Teatrului Nottara “Ție de ce ți-e dor?”.

Vouă de ce vă este dor? Am preluat ideea de la Raluca și vă invit să-mi spuneți. Leapșa poate fi continuată de oricine.